Societatea Si Dramaturgia Romaneasca; intre eternul Caragiale si Sebastian

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Societatea Si Dramaturgia Romaneasca; intre eternul Caragiale si Sebastian

Mesaj  Ghita_Bizonu' la data de Mar Mar 22, 2011 7:00 pm

Datorita programei scolare toti suntem familiarizati cu Caragiale . Nu stiu cat de mult il cunoastem pe Sebastian.
O sa va pun o intrebare surpriza: vedeti vre-o asemanare intre Caragiale si Sebastian?
Ar fi una, vizibila: amandoi sunt dramaturgi ai mediului citatdin ( e drept ca Napasta a fost scrisa de Caragiale, dar citadinul este mediul sau de predilectie).
Asa ca mai fac un pas: eroii lui Sebastian sunt urmasii eroilor lui Caragiale. Dar nascuti in alt mediu si alta epoca. Mediul in care s-au nascut eroii lui Caragiale este inca bantuit de iminei si opinca. In mediul eroilor lui Sebastian pantoful este normal.
Sa luam Jocul de-a vacanta. Mie mi se pare ca este o Noapte furtunoasa reluata dupa 50-60 de ani. Corina poate fi nepoata Vetei, dar o nepoata perfect urbanizata. Bogoiu are ceva din Ipingescu, dar varsta e de vina, e leat cu baiatu’ lui Ipingescu! El este a doua generatie traind in mediul citadin, perfect adaptat, evoluind odata cu mediul, dar ocazional mai apare … Ipingescu! Jeff? Pai asta e un Spiridon tipic, da parintii mai bogati nu-l baga baiat la pravalie , ci-l dau la liceu unde se dovedeste la fel de loaza ca si bunic’su Spiridon.
In Steaua fara nume apare singurul personaj cu certa filiatie in Caragiale: domnisoara Cucu. Dar locuieste intr- un orasel de provincie in care ruralul e foarte prezent, plus varsta si temperamentul explica caracterul caragialesc.
Scrisoarea pierduta continua cu Editie Speciala. Aici il intalnim pe Bucsan – porti costum din stofa Bucsan, cusut cu ata Bucsan si spui ca nu ai auzit de mine!?- care reuneste in persoana sa si pe Catavencu si pe Trahanache, dar scena lui nu mai e un judet de munte, ci Romania Mare. In fata lui apare un Catavencu la fel de inocent precum cetateanu afumat (profesorul) care e sprijinit de-o Zoe pe cat de juna la fel de vicleana, dar mai emancipata , deloc inocenta (moral cel putin). Daca stau si ma gandesc bine studenta noastra poate fi de varsta Zoei Trahanache- stiti Zoe era a doua nevasta-,.

Caragiale si Sebastian sunt punctele extreme ale unei evolutii sociale. Caragiale e la inceputul unei civilizatii de tip urban de abia desprinsa de rural si targul balcanic, care a scimbat giubeaua si islicul pe frac si joben, ramasa inca in vechile tipare si care cauta sa ascunda asta cu disperarea unor contemporani de-ai mei care vor sa fie luati drept veche intelectualitate si de aici provine comicul lor – al personajelor caragialesti!!! Sebastian este la apogeul procesului: este reprezentantul unei civilizatii urbane care incepe sa-si construiasca propria cultura – dar daca va duceti la unele texte din/despre epoca veti vedea cate naivitati induiosetoare colorau aceasta societate!
Dar in 1938 in Romania 80% din populatie era rurala. Asa ca societatea lui Sebastian e decat o pojghita subtire. Mai pe alaturi subzista vechile reflexe caragialesti. Sa luam de pilda Visul unei noti de iarna. Aici lumea urbanizata cotoiaza* – la propriu (en francais) si la figurat (in maidaneza) cu o lume inca sfertorurala – Doruletz si ai sai. Mai vreti? Tache, Ianche si Cadar unde societatea e inca apasat caragialesca. Omul cu martoaga –idem. Mitica Popescu – pai e fiul lui Mitica (Liber birjar? Pai du-te acasa!) – in toate cele fiul lu’ tat’su! Escu, Titanic vals, Gaitele sunt mai aproape de Scrisoarea pierduta decat de Steaua fara nume sau Editie speciala.
Si in sfarsit, Micul infern unde coana mare e de-a dreptul Lulutza ot Barzoi, fiica Chiritei de dinaintea lui Caragiale!
Dupa cum vedeti,, de la Caragiale la Sebastian este prezentata o evolutie pe 3 generatii a societatii romanesti, de la targul balcanic la orasul modern.
Si acum sa previn o intrebare absolut normala: de ce si astazi predomina formele caragialesti?!

Pai, in primul rand personajele sale sunt personaje de tranzitie – tranzitia catre o societate citadina, dupa modelul tarilor industriale din occident.
Este un contrast dintre fond si forma. Forma s-a schimbat, au imbracat fracul dar nu stiu sa-l poarte! (lasa ca nici noi astazi nu am stii ce sa facem cu coada, traiasca costumul!). De aici comicul lor. Credeati ca degaba am scris de Gaitele? Societatea romaneasca de la 1848 incoace (chiar nitel dinainte) este in tranzitie spre alte forme (daca va face neaparat placere, occidentale). Si situatia s-a perpetuat. Mai mult, dupa razboi procesul de urbanizare s-a intetit , introducand in joc tot mai multe persoane, de obicei tineri. Nu va grabiti, procesul de urbanizare a fost global si prezent si-n tari in care comunistii erau pastrati la racoare. Si faptul ca in general erau tineri , inseamna ca erau mai putin impregnati de cultura traditional-rurala si odata intrati in orase se descurcau cum puteau- ca si eroii lui Caragiale. Acu doar o vorba sa spui, e drept ca prin 50-60 au fost ceva preocupari pentru acomodarea lor culturala – cluburi de întreprindere, etc – si iar nu va grabiti ca nu dau tatarii, aceste preocupari puteau fi prelungiri firesti ale perioadei interbelice – v Gusti & comp. Dar, prin 1970 aceste preocupari , mai degraba firave , dispar.

In al doilea rand, gloria formelor caragialesti a fost asigurata de regimul socialist care a vazut in Caragiale un mod eficace si amuzant de a critica Romania interbelica. Plus programa scolara. Hai sa fim seriosi si sa ne amintim: toti stim Conu Leonida, da Napasta? Toti stim de Momente si Mitica, dar o Faclie de pasti? A fost anul Caragiale, dar s-a vorbit de nuvelistica lui Caragiale ? (si caragialeste au zis unii : daca n-am auzit, e proasta! Deci si Mouton Rotschild e borsh ca nu l-am baut!)

Si in treilea rand mediul caragialesc este nucleul dur si profund al culturii noastre urbane. Supuse socurilor istorice – si au fost, intre 1945-1954 si din 89 pina azi, doua!! – straturile mai noi, mai elaborate se „volatilizeaza”.Dispare Sebastian. Ramane doar Caragiale. Dincolo de el alunecam in Coana Chirita si Aventurile unui slujnicar si discutii despre teoria si tehnica postului si cat de important e sa ai un duhovnic daca vrei sa castigi la loto….

Acu ma vaz silit sa detaliez cestia cu socurile istorice.
Primul, si celmai important , nu numai ca a lovit fizic lumea eroilor lui Sebastian, dar a promovat o deculturalizare agresiva. Multi din tinerii care au devenit doctori, ingineri et caeteri in acele vremuri sunt tributari acelei deculturalizari. Nitel mai tarziu, intr-o perioada de relativa - RELATIVA!! – normalizare culturala s-au lepadsat bucurosi de modelul rusesc , dar au imbratisat iute si necritic si dupa ureche modelul „occidental” (care? francez, german, italian sau mai bine holywoodian?) si asa si-au crescut si copii. Mai mult, in conditiile impuse de cenzura modelul „occidental” a fost preluat partial , rudimentar si deformat, el suprapunandu-se pe naravurile locale si caragialismului inerent. Adica mai pe sleau: blugii si rockul au devenit cam singurele embleme culturale pentru prea multi, iar graba si lipsa de interes combinate cu tupeism l-au redus pe Picasso la cubism. Totul pe fondul unei suficiente gaunoase care confunda o educatie preponderent tehnica cu apartenenta la o cultura. Sau mai pe sleau: este o diferenta intre a fi cultivat si a fi cult, adica a fi apartinator unei culturi. Si sa fim drepti, o multime dinte compatriotii nostri au primit sub socialism o instructie superioara parintilor lor – mersi, nu e cazul meu! ca facultatea la mine in famile e ca pojaru’ (ce am zis c-as fi modest?!)– care ii face sa creaza ca neaparat ei sunt culti iar batranii tampiti. (asta ar fi aculturatie).
La cele de mai sus s-a adaugat credulitatea cu care au fost primite afirmatiile propagandei socialiste privind modernizarea - ca totul se datoreaza comunistilor, si blocurile (din ce an e blocul ARO? Dar ala cu zodiac?) si industria (Malaxa) si apa calda, etc .
Asa ca in 1990 resentimentele acumulate impotriva socialismului s-au revarsat si asupra urmarilor unor fenomene globale – ex: taranii inapoi la sapa! Ce-i cu urbanizarea asta? Etc – adica exact ca-n Iran cand cazu sahinsahu… Si ce exemplu de noua comportare aveam? Ati ghicit: Domnul Goe!

Acestea sunt in mare motivele pentru care formele caragialesti sunt inca, preponderente.

Nu am pomenit de dramaturgia socialista… Uneori amuzanta – Siciliana, Sf Mitica Blajinu – dar vorbind despre cum ar fi trebuit sa fie lumea, nu cum era… Mobila si durere pare mai naturalista, dar e naturalismul pornografiei: prea exagereaza! Poate totusi cum s-a facut de-a ramas Catinca fata batrana, da c-o floare…

Cotoiaza: din fr cotoyer – a fi cot la cot. Da cu trimitere la cotoi (ex situatie cotoioasa sau cotoibila. Am mai prins aceste 2 expresii…)
avatar
Ghita_Bizonu'

Mesaje : 859
Data de inscriere : 13/04/2010
Varsta : 64
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect
 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum