Vremea
Doriți să reacționați la acest mesaj? Creați un cont în câteva clickuri sau conectați-vă pentru a continua.

Criza ca model de redistributie sociala : de la saraci la bogati

In jos

Criza ca model de redistributie sociala : de la saraci la bogati  Empty Criza ca model de redistributie sociala : de la saraci la bogati

Mesaj  Ghita_Bizonu' Mar Feb 07, 2012 1:39 pm

Mai circula si niste parerri heterodoxe despre criza .. Ca de exemplu :

Cine cauta pe google cuvantul criza gaseste 25 de milioane de documente. Problema este de mare actualitate, simpla ca oul lui Columb. In acelasi timp explicatiile originii, evolutiei si deznodamantului crizei sunt departe de a fi elucidate. Cum de sa mira Germania, de zece ani campioana mondiala la export, ca partenerii ei dau incet, dar sigur, faliment? De ce lumea vede numai datoriile statelor suverane nu si excedentele firmelor. Nu numai Werner Vontobel observa ca in SUA, Anglia, Spania, Grecia, gospodariile particulare, care in mod normal economisesc pentru batranete cam 4% din BIP, pe care ii dau 3% la firme si 1% la stat, s-au indatorat peste cap, asa ca statul a trebuit sa le ia locul si s-a inglogat in datorii in locul lor. Pe de alta parte in multe tari deficitul normal de finantara a firmelor s-a transformat paradoxal intr-un excedent anormal. 2010 in UE firmele aveau un excedent de 270 miliarde euro, in SUA de 540 miliarde $ si Japonia de
28.000 miliarde yen, adica de 2%, 4% si 6% din PIB-ul tarilor respective. (acesti bani trebuiau sa fie la gospodariile particulare!) Firmele, pentru a-si putea vinde produsele cineva trebuie sa le plateasca. Gospodariile particularilor sunt in USA de mult pe minus, asa ca in ultimi cinci ani firmele au ajuns la un plus de 1.840 miliarde $. In mod traditional, particularii depuneau banii la bancii, care finantau cu ei apoi firmele. Acum s-a ajuns la situatia pe dos, si ceea ce este mai grav, creditele date gospodariilor particulare, fara de care ele n-ar cumpara, sunt fara acoperire. Pana in 2007 cresterea preturilor la case dadeau oarecum impresia unei sigurante a creditului. Cand s-a spart balonul, iluzia imobiliara, a trebuit sa intervina in 2010 statul SUA cu un sprijin social de 1.500 miliarde $, la jumatatea din gospodariile particulare, ajunsa sarace. Datoria SUA este acoperita numai cu promisiuni. E clar ca un astfel de sistem economic nu poate fi functional la nesfarsit. Stephan Cecchetti de la BIZ (Banque des règlements internationaux din Elvetia, fondata in 1930) a calculat ca prapastia dintre tarile cu mari deficite cronice ca SUA, Anglia, Italia, Franta, Spania si Grecia si cele cu mari excedente cronice ca Germania, China, Japonia si Tarile exportatoare de petrol a ajuns de 100.000 miliarde $ in anul 2010, de sapte ori mai mare decat in 1995. La care se aduga anual 2.000 miliarde $ dobanda. Daca privim aceste cifre, datorii fara acoperire, nu ne mira faptul ca sistemul bancar este de facto etatizat. Pentru a iesi din criza, urmeaza nolens, volens o coordonare si cooperare a ceea ce mai poate fi salvat. Este necesara o planificare, reorganizare supranationala atat a Natiunilor Unite cat si a Organizatiile financiare internationala, cum au solicitat clarvazatori atat papa Benedict XVI in Enciclica Caritas in Veritate (§ 67) din 29 iunie 2009 cat si ierarhii Bisericii Orotdoxe din Grecia in Enciclica Catre popor din 5-8 octombrie 2010.
Viorel Roman
Bremen, 1 februarie 2012

Deci ce observam?
Ca sunt 2 grupe de tari – alea care au bani (excedente comerciale) si alea care au datorii (deficite comerciale).
Tarile cu excedente - Germania, China, Japonia , tarile exportatoare de petrol – sunt tari care vand ceva tangibil (pipaibil … adica .. asa ca sa intelaga si cei care nu vor!) . Observ ca nu sunt economic comparabile : Germania si Japonia sunt campioane ale productiei tehnologice de calitate – de la motorete la electronica si optica fina . China exporta cam orice cestie ieftina care necesita multa forta de munca (are “avantajul” dubios unei populatii pletorice care de secole are un nivel de trai redus) si rade tot! Tarile OPEC (si nu numai) au un nivel tehnologic redus insa toti depidn de hidrocarburile lor.

(Unele dintre ) Tarile cu cu deficite - Anglia, Franta , Italia, SUA, – au – sau au avut - o tehnologie de varf .. insa ori importa cam totul de la chiloti la autoturisme (si mai ieftine si Porsche ori S Klassse) exportand mai putina tehnologie si invariabil importand hidrocarburi …
O mentiune speciala pentru Anglia si SUA .
Anglia este fosta tara pioniera a industrializarii . Prima putere economica pana prin 1924 INSA devenita putere tehnologica secunda de prin 1890-1900 (dintai depasita de Germania si apoi de SUA). Care a cunoscut o prima eclipsa in anii 60 , agravata in anii 70 si sa zic asa “salvata” de petrolul din Marea Nordului. Iar prin anii 80 numa interventia nipona a impiedicat transformarea UK intr-un desert industrial …
SUA , (inca?) prima putere economica (si primul debitor al lumii) a cunoscut o cadere industriala in anii 80 .. agravata in anii ce au venit, se distinge prin frenezia importurilor de orice fel …
De mentionat ca atat Angllia cat si SUA sunt insa varfuri mondiale ale afacerilor finaciare. Wall Stretu si City ul sunt principalele centre financiare ale lumii … iar cazul englezesc este si mai graitor : in anii 60 expansiunea mondiala a City ului a crescut in timp ce puterea industriala a Angliei scadea.. banii ptr investitii luau calea strainatatii in timp ce industria engleza nu se moderniza suficient pentru a tine ritmul dintai cu germanii si apoi cu japonezii, ajungand sa fie depasita si de francezi si – horribile dictu!- de italieni!
Ambele amandoua tari au cunoscut in anii 80 “revolutia conservatoare” sub conducerea lui Reagan si a lui Thatcher (zisa si TINA – de la That Is Not Alternative!) amandoi politicieni de dreapta (TINA fiind acuzata in epoca ca dpv politic se situa imediat in dreapta lu .. Gingis-han!) care a privilegiat nu intr-atat sectorul particular cat sectorul financiar si al serviciilor in general (in anii aia a explodat in SUA si ponderea serviciilor avocatilor in PIB .. Avocati care castigau procese soldate cu despagubiri uluitoare, care primeau onorarii mari din care cumparau Porsche si Mercedes si Infiniti .. adica consum fara nici o contrapondere la exportu care scadea! Insa careva castiga importand Porsche!)
Azi se zice ca ambele guvernari au dus la cresteri economice … poate insa asa ne lamurim cu excedentul firmelor din SUA de 540 miliarde $… si a da.. mai gasesc niste date interesante datoria detinută de guvernul englez atinge 81% din PIB ul local , datoria totala (care o include si pe cea privata, detinuta de banci, companii etc) se ridica la 436% din PIB – Italia numa 163%. Deci maretele succese ale epocii Thatcher se regasesc in cresterea datoriilor, pierderea controlului industriei auto (care inseamna multe locuri de munca bine platite), Mital marele otelar briton samd .
Ma rog asta ar mai privi si Spania si Grecia insa cica datoria totala a Greciei e numa de 252% fata de PIB …da Grecia este problema nu Anglia (pesemne ca buna parte din datoria Greciei este si la City).

Si hai sa ne intoarcem la inceput : (in anul) 2010 in UE firmele aveau un excedent de 270 miliarde euro, in SUA de 540 miliarde $ si Japonia de 28.000 miliarde yen, adica de 2%, 4% si 6% din PIB-ul tarilor respective. (acesti bani trebuiau sa fie la gospodariile particulare!) cu observatia ca acei bani in mod traditional trebuiau sa fie la gospodarii. Da jos traditia!!
Si fiindca eu imi amintesc de legea conservarii materiei (si banu tot materie este precum campu magnetic!) ma obraznicesc si presupun ca de fapt a avut loc un transfer de la populatie catre firme. Cam populatia a renuntat la chizbuinta traditionala convinsa prin metode de marketing sau alte asemenea este altceva. Ca poate mult din excedentu firmelor se datoreste importurilor (cica atunci cand un amerloc da la Wall Mart 1$ ptr o chinezarie 80 de centi sunt castigati de un importator american) iar este altceva.
Sigur este ca s-a operat un transfer de mijloace banesti care in nici un caz nu sunt motivate de harnicia sectorului privatizat (care de altfel foloseste forta de munca din gospodariile particulare!) ci poate mai mult tin de “creativiatea” lui (in sensul Enron).

Si anii astia este vorba nu de austeritate vs cheltuieli sociale si munca vs asistenta (desi sunt cam multi care profita cinic) cat despre impartirea costurilor generale.
Adica dupa ce marile averi s-au facut printr-un transfer al resurselor “de jos in sus” se doreste ca suportarea costurilor sociale (si atentie ! social vine de la societate si din societatea din orice tara fac parte si miliardarii si cersetorii localnici!) sa fie redistribuite “de sus in jos” pe principiul “cui are i se va da cui n-are i se va lua!” transferand costurile celor deja beliti , prin austeritate si ideologia ei, in numele presupusei harnicii a aluia ce tine masa de alba neagra ideologica.


PS. Cam in afara. Povesti despre Anglia
All right pe undeva au dreptate si conservatorii – in anii 60-70 in Anglia “drepturile” angajatilor o mai luau razna .. si se uita ca principala functie a activitatii era obtinerea de profit .. nu de “beneficii” si “drepturi” (adica sa inchizi ghiseul ca aveai pauza de ceai .. ).
Insa .. in decaderea economica a Angliie patronatele si finatele au si ele partea lor de vina. Cea mai mare ! De exemplu industria autoturismelor (care asigura cele mai multe locrui de munca si munca bine platita!). In anii 60 cine dorea sa se arate rafinat cumpara masina englezeasca. Chiar si Mini (masina relativ ieftina) avea ceva din eleganta engleza (simplitatea interiorului putea trece drept sobrietate chic) si rafinament tehnologic.. silueta unui Triumpf sau MG era rafinata, chic si sobra in acelasi timp. Finisarile modeleor superioare (Rover 3 litri, Jaguar, Daimler ba chiar si Wolseley) erau aristocratice comparativ cu cele ale frumoaselor americane sau ale masinilor nemtesti (chiar si Mercedesu stralucea prin kitch daca nu toparlanie pura .. chiar comparat cu Humber Sceptre). Fordul din Anglia producea cele mai frumoase Forduri din Europa ... Vauxall avea clasa fata de verisoarele nemtesti Opel (ambele GM Europa). Insa productia englezeasca avea o mica hiba : prea multe fabrici mici! De ex grupul British Leyland (care la un moment dat a ajuns sa fie chiar industria auto englezeasca – minus Roots)
producea prea multe varinate ale aceluiasi model in uzine diferite – de exemplu Austin A60 Cambridge mai era produs sub 4 nume, in total 5 fabrici , fiecare cu o caroserie diferita . Costuri mari! Si motoarele nu erau unificate … prea multe modele . Si sta se pare ca era naravul intregii industrii britone (mai jos v seria bombardierlor V) . Nici nationalizarile nu au dus la o concentrare propriu-zisa a productiei . Caci mi se pare ca obiectivul principal era mentinerea controlului familiar .. de unde rezulta o multime de directori sefi, sefuti si mebri ai consiliilor de administratie! Si mi se pare ca nationalizarile laburiste nu erau mai breze – ca nu pastrau doar locurile de munca ale “prostimii” (s-i f..ti ) ci si pe a sefilor si sefutilor (poa chiar acelasi sir directoru de dinainte de nationalizare). De aici o lipsa de competitivitate …
Plus peste toate un conservatorism deplasat. De ex in 1971 Jaguar a lansat primul motor V12 (5,3 litri) de serie mare (ptr un v12) . In 1972 rupea gura targului si batea la fundu gol orice Mercedes… insa in 1982 motoru BMW de 3,5 litri ii era egal! Scuze e de neinteles cum nu au imbunatatit motorul si performantele dinamice ale masinii .. si asa Jaguaru din vedeta (a luxului si performatei) a fost depasit de teutoni la performanta.
Si in timpu asa cand din naiba stie ce motive nu se investea in industrie City ul crestea si se lalabarta peste lume …
Ma rog conservatorii o sa zica ca excesele populiste samd . Bun . Dar dupa epoca lady ei TINA lucrurile au mers mai bine ?! Industria privatizata, sindicatale cu botu pe labe si ?! Rover a fost cumparat de chinezi, Jaguar de indieni , Bentely de VW si RR de .. BMW (ala care producea motoarele ptr bombardierele Do 17…vanate de Hurricane si Spitfire cu motoare RR)

Si ca v-am promis ceva despre V euri. In anii 50 RAF a zis ca are nevoie de un bombarider strategic. Au fost prezentate 3 proiecte. Au fost produse 3 tipuri , fiecare uzina – Avro, Handley Page si Vickers – cu propriu proect! Pai ce eficenta poti sa ai ?! Doar la crescut directori/patroni cu multi bazdaci! (regula in lume este sa selectezi un proiect si sa imparti comenzile diferitelor uzine. Unele uzine vor plati si ceva proiectantului .. Ma rog asa facea Reichul, SUA si URSS. Ma rog in URSS era propretate de stat insa aveau mai multe birouri de proiectare care nu isi faceau conucrenta .. erau doar in intrecere socialista! Adica tot aia)

A sia nu uitam La un moment dat guvernul englez a fost acuzat ca face dumping social ( de francezi si germani). Si-au salvat indutrai textila – stofele de lana . Insa azi si Peugeot si-a inchis uzina din Anglia (cand a cumparat Chrysler Europa a cumparat si 2uzine in Anglia)

Asa ca oare cine o fi mai vinovat ptr situatia engleza? Sindicalismu prea exigent sau patronatu prea narcisist ?! Auz?!
Ghita_Bizonu'
Ghita_Bizonu'

Mesaje : 922
Data de inscriere : 13/04/2010
Varsta : 71
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Criza ca model de redistributie sociala : de la saraci la bogati  Empty Re: Criza ca model de redistributie sociala : de la saraci la bogati

Mesaj  Nemo Lun Mar 26, 2012 9:21 pm

Buna seara

Exista o legatura intre capitalismul de tip Wall Street ( si modelul acestuia politic ) si stilul fenician si Cartagina ?

Nemo
Vizitator


Sus In jos

Sus

- Subiecte similare

 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum