Drept comparat în materie de restituire sau de despăgubire pentru bunurile naţionalizate înainte de 1989 în Europa Centrală şi de Est - de la CEDO cetire

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Drept comparat în materie de restituire sau de despăgubire pentru bunurile naţionalizate înainte de 1989 în Europa Centrală şi de Est - de la CEDO cetire

Mesaj  Ghita_Bizonu' la data de Dum Iul 28, 2013 11:21 am


E. Drept comparat în materie de restituire sau de despăgubire pentru bunurile naţionalizate înainte de 1989 în Europa Centrală şi de Est
  85. În anii de după cel de-al Doilea Război Mondial, regimurile comuniste din numeroase ţări din Europa Centrală şi de Est au naţionalizat şi expropriat masiv imobilele, precum şi structurile industriale, bancare, comerciale şi, cu excepţia Poloniei, pe cele agricole.
  86. La începutul anilor 1990, au fost adoptate măsuri de restituire în multe dintre aceste ţări, ale căror situaţii politice şi juridice erau diferite. Modalităţile şi întinderea restituirilor difereau de la o ţară la alta şi s-a observat o mare diversitate în formele de despăgubire stabilite de state.
  87. Anumite state nu au adoptat măsuri legislative cu privire la restituirea sau despăgubirea pentru bunurile naţionalizate ori confiscate (Azerbaidjan, Bosnia-Herţegovina şi Georgia).
  88. Legislaţia poloneză nu prevede restituirea sau despăgubirea generală pentru bunurile confiscate ori naţionalizate. Singura excepţie se referă la regiunea Bugului şi se limitează la a prevedea un drept la despăgubire. Acest drept se poate concretiza, la alegerea creditorului: prin deducerea valorii indexate a bunurilor abandonate din preţul bunurilor publice achiziţionate prin intermediul unei proceduri de licitaţie sau prin plata unei despăgubiri pecuniare ce provine din fondul de despăgubire. Cuantumul indemnizaţiei ce i se poate plăti creditorului este plafonat prin lege la 20% din valoarea actuală a bunurilor pierdute în regiunea Bug.
  89. Legislaţia ungară privitoare la despăgubirea parţială a daunelor cauzate de stat bunurilor cetăţenilor prevede o despăgubire sub forma unei sume de bani sau a unor cupoane de despăgubire. Legea stabileşte şi un plafon.
  90. Majoritatea ţărilor în cauză limitează dreptul la restituire sau la despăgubire la anumite categorii de bunuri ori de persoane. Anumite state fixează în legislaţia lor termene, uneori foarte scurte, pentru prezentarea cererilor.
  91. Anumite ţări (Albania, Bulgaria, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Lituania) prevăd diverse forme de restituire şi/sau de despăgubire prin legile numite "de restituire". Altele au inclus problema restituirii bunurilor în legi de reabilitare (Germania, Moldova, Republica Cehă, Rusia, Slovacia şi Ucraina). În fine, problema este tratată şi în legile proprietăţii (Germania, Bulgaria, Estonia, Republica Cehă şi Slovenia).
  92. În toate cazurile, restituirea nu este un drept absolut şi poate fi supusă unor condiţii sau limitări numeroase. Acelaşi lucru este valabil şi pentru dreptul la o despăgubire.
  1. Condiţiile ratione personae
  93. Restituirea bunurilor confiscate ori naţionalizate sau despăgubirea poate să îi privească fie pe foştii proprietari, fie pe succesorii acestora (moştenitori legali în Albania). Anumite legislaţii, precum cele din Estonia, Lituania, Moldova, Republica Cehă, Slovacia şi Slovenia, le impun solicitanţilor condiţia să fi avut calitatea de cetăţean în momentul confiscării sau să aibă calitatea de cetăţean în momentul formulării cererii de restituire, iar uneori chiar ambele condiţii. În plus, dreptul Slovaciei şi al Estoniei impunea condiţia ca solicitantul să fi avut reşedinţa permanentă în ţara respectivă în momentul intrării în vigoare a legii şi în momentul formulării cererii de restituire sau de despăgubire. Pentru sistemele care prevăd procedura de reabilitare, numai persoanele reabilitate conform legii pot solicita restituirea bunurilor lor. Aşa se întâmplă în Germania, Moldova, Republica Cehă, Rusia, Slovacia şi Ucraina, ţări în care dreptul la restituire sau la despăgubire decurge, integral ori parţial, din reabilitarea victimelor represiunii politice.
  2. Categoriile de bunuri excluse de la restituire
  94. Anumite legislaţii exclud de la restituire sau de la despăgubire mai multe categorii de bunuri.
  95. În anumite state sunt excluse terenurile şi clădirile al căror aspect a fost modificat (Germania), în altele, bunurile care şi-au pierdut aspectul iniţial (Estonia) sau bunurile care au dispărut ori care au fost distruse, precum şi bunurile care au fost privatizate (Moldova, Rusia şi Ucraina).
  96. De altfel, în Estonia, bunurile militare, bunurile culturale sau sociale ori obiectele aflate sub protecţia statului, precum şi clădirile administrative ale autorităţilor de stat sau locale nu pot fi restituite. Conform legislaţiei din Moldova, terenurile, pădurile, plantaţiile plurianuale sau bunurile care au fost confiscate din motive fără nicio legătură cu represiunea politică sunt, de asemenea, excluse de la restituire.
  97. În Rusia şi în Ucraina, bunurile care au fost naţionalizate conform legislaţiei în vigoare la data respectivă sunt excluse de la restituire sau de la despăgubire.
  98. În Lituania, restituirea este posibilă numai pentru imobilele cu destinaţia de locuinţă. În Serbia, legea nu prevede decât restituirea parţială a terenurilor agricole. În fine, în Republica Cehă şi în Bulgaria, legile de restituire specifică bunurile cărora li se aplică.
  3. Limitările temporale
  99. Anumite legislaţii impun limitări temporale pentru introducerea unei cereri de restituire sau de despăgubire. Este cazul Albaniei şi al Estoniei (în care foştii proprietari au beneficiat de mai puţin de un an pentru a-şi depune cererea), al Fostei Republici Iugoslave a Macedoniei, al Republicii Cehe şi al Slovaciei (un an de la data intrării în vigoare a legii privind reabilitarea).
  100. Alte legislaţii limitează restituirea sau despăgubirea la bunurile naţionalizate sau confiscate într-o anumită perioadă. De exemplu, legislaţia germană limitează despăgubirea la bunurile naţionalizate după anul 1949, însă prevede o despăgubire pentru bunurile naţionalizate în perioada 1945-1949 în zona de ocupaţie sovietică.
  4. Formele de despăgubire şi limitările lor
  101. Mai multe ţări au ales o despăgubire sub forma unui bun echivalent, de aceeaşi natură cu bunul naţionalizat sau confiscat (Albania, Germania, Bulgaria, Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei şi Muntenegru).
  102. Atunci când schimbul este imposibil, legislaţiile prevăd posibilitatea de a oferi un bun de altă natură, o sumă de bani, bonuri de compensare (Bulgaria şi Ungaria), titluri sau obligaţiuni de stat (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei, Slovenia) sau părţi sociale într-o întreprindere publică (Albania şi Bulgaria).
  103. Calcularea cuantumului despăgubirii plătite se bazează în principal pe valoarea de piaţă a bunului la momentul deciziei de restituire sau de despăgubire (Albania, Lituania, Moldova, Muntenegru, Polonia şi Serbia) ori la momentul confiscării (Fosta Republică Iugoslavă a Macedoniei) sau pe suma stabilită printr-o lege.
  104. Anumite ţări adaugă alte considerente la cel al preţului pieţei. Dacă despăgubirea constă în părţi sociale, cuantumul este egal cu valoarea bunului la momentul deciziei sau cu valoarea bunului public privatizat (Albania).
  105. În stabilirea cuantumului despăgubirii pot interveni şi alţi factori. De exemplu, în Germania se ţine cont de valoarea bunului înainte de expropriere, ce va fi înmulţită cu un coeficient prevăzut de lege.
  106. Anumite legislaţii stabilesc plafoane pentru despăgubire (Germania, Rusia, Ucraina) sau plăţi eşalonate (Moldova).
  5. Autorităţile competente să decidă cu privire la restituire sau la despăgubire
  107. Autorităţile însărcinate să statueze cu privire la restituire sau la despăgubire pot fi de natură judiciară sau de natură administrativă. Printre cele mai frecvente se numără comisii speciale de restituire şi de despăgubire (Albania, Bulgaria, Moldova, Muntenegru), organe administrative (Lituania), ministerul de finanţe sau ministerul justiţiei şi chiar instanţe (Republica Cehă). În toate statele, deciziile organelor administrative pot fi contestate în faţa instanţelor administrative sau civile.

Din cauza : Cauza Maria Atanasiu şi alţii împotriva României  (Cererile nr. 30.767/05 şi 33.800/06)   Hotărâre CEDO din 12/10/2010 publicata in Monitorul Oficial, Partea I nr. 778 din 22/11/2010
Sursa : http://www.scj.ro/strasbourg%5Cmaria%20atanasiu%20romania%20RO.html

Sau de doriti :
versiune franceza :
http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?action=html&documentId=875392&portal=hbkm&source=externalbydocnumber&table=F69A27FD8FB86142BF01C1166DEA398649
versiune engleza:
http://cmiskp.echr.coe.int/tkp197/view.asp?action=html&documentId=875393&portal=hbkm&source=externalbydocnumber&table=F69A27FD8FB86142BF01C1166DEA398649


Nota bizonica CEDO nu impune decat respectarea legilor noastre. Asa cum le-am dat. Insa, pe la noi, e unii jmecheri  care au impus in integrum zicand ca asta cere CEDO.  Si o a avem in curand probleme cu tertii care au cumparat cf legii si acu is dati afara ca s-au restituit casele. Ca la CEDO nu merge cu jos comunismu huo fsnistule!
Si asa vom fi si nu numa batuti si futiti si cvu banii luati ci si dapri pe vecie!
avatar
Ghita_Bizonu'

Mesaje : 869
Data de inscriere : 13/04/2010
Varsta : 65
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect
 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum