Sa ne radem de si cu intectualii Romaniei. Azi: Constantinescu apud Plesu

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Sa ne radem de si cu intectualii Romaniei. Azi: Constantinescu apud Plesu

Mesaj  Ghita_Bizonu' la data de Sam Aug 23, 2014 10:08 pm

Citesc ca Presedintele Uitat , Emil Constantinescu zis si Tzapu dEbil , iar se trezeste vorbind doar doar si-o mai aduce aminte careva de el (careva dintre cei care l=au votat plini de sperante. Ca io imi aduc aminte de Zoia Tzapului !!)
Insa intamplator unii reiau un interviu a lu Plesu ot Terscani (mai bine zis ar fi Cotzcari) fost sinistru de externe in Zodia Tzapului dEbil.
Este savuros!!
Ai zice ca in poza apar 2 domni intectuali – nu-i asa?!

Deci cum era Constantinescu in viziunea lu Plesu exilatu din Cotzcari?!

Adolescent intarziat  avea o bucurie adolescentină să-i tutuiască pe toţi, ceea ce, de altfel, e un procedeu cvasi-unanim pe scena politică de azi. Domnul preşedinte nu vorbea decât de Jacques (Chirac), Bill (Clinton), Vaclav (Havel) etc (Da oare cum zicea despre Boris cel Betiv? Vanka Stanka sau domnul Eltin?!)
Candid  (adica dobitoc ca al din urma dintre tampitii pe care i-am intalnit in companiile de pifanterie) „E formidabil cum a evoluat tehnica în zilele noastre… Când am intrat eu în politică, un computer era cât o cameră. Acum am totul în inelul ăsta” . După care şi-a scos inelul ca să i-l arate oaspetelui. Emil Constantinescu l-a luat şi şi l-a pus pe deget! A înţeles că e un cadou! Americanul a încremenit: tocmai înstrăinase întreaga bancă de date a Congresului american! Am reuşit, doamna Zoe Petre şi cu mine, să reparăm lucrurile înainte ca preşedintele să urce pe scenă (hm … copilaros! bine ca nu a baga totu in … gura!!)

Candoarea, de pildă, de a se strădui să mă facă să înţeleg exponatele muzeului de arheologie din Delfi, deşi ne mişcam mai curând în teritoriul meseriei mele - excact ca tov Ceausescu matretul geniu la Carpatilor!!

Ctinescu A băgat mâna în buzunar şi a scos un şerveţel, ca ăla al lui Churchill de la Yalta, pe care Jacques Chirac îi scrisese, la cerere, că România e o ţară prietenă, căreia Franţa îi va fi totdeauna alături. Pentru preşedintele nostru, acest şerveţel era o garanţie de securitate. Nu vreau să-mi închipui ce-o fi gândit „Jacques” când i s-a cerut un asemenea „angajament”  “Candid” si “inocent”!! asa ar fi gandit Jacques .. da in termenii sec XVIII (dobitoc si cretin adica!!)

Superficial  Constantinescu era idealist, uneori fantast şi mereu preocupat de efigia proprie

Aerian  Or, întors în ţară, preşedintele îmi dă un telefon – era într-o duminică, dimineaţă – şi mă întreabă: „Domnu’ Pleşu, cine e şeful Armatei în ţara asta?” „Domnule preşedinte, conform prerogativelor constituţionale, dumneavoastră.” „V-aţi consultat cu mine când le-aţi spus ruşilor să nu traverseze spaţiul nostru aerian?” „Păi nu m-am consultat, dar am presupus că se subînţelege din politica nostră pro-NATO, că mesajul nostru nu poate fi altul. Nu credeam că avem o contradicţie în privinţa asta.” „Da, dar dumneata nu ştii că, fiind în străinătate, am primit, în apartamentul meu de la hotel, vizita primului-ministru rus” . Pe vremea aceea era prim-ministru (pentru doar vreo cinci-şase luni) Serghei Stepaşin. „Vă daţi seama? A venit în apartamentul meu primul-ministru rus! Iar, în urma discuţiilor, eu i-am promis că vom acorda drept de survol avioanelor ruseşti. Şi în timp ce eu, ca preşedinte şi ca şef al Armatei, îmi iau acest angajament faţă de primul-ministru rus, vii dumneata şi decizi contrariul. Mă fac de râs!” As zice si mincinos .. ca Constantinescu a fots de acord cu survolul !!! Preşedintele susţine că el vorbea, des, direct cu Clinton. Era şi normal. Sigur că strategiile mari se decideau la acel nivel. Episodul pe care vi l-am relatat vrea doar să arate că, până şi la nivel suprem, „ataşamentul” pro-NATO a trecut prin momente de ezitare.

Naiv Ne-a povestit preşedintele Emil Constantinescu că i-au promis, la un moment dat, acordul formal de retragere a trupelor din Transnistria, la o masă, tot aşa, de taină, de ziua domnului Constantinescu –„Astăzi e ziua lui Emil Ivanovici, hai să retragem…

Asta se credea “lider regional” si “dinamic”.  Tot teleptual si Milica ..


Interviul orijinel la http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/andrei-plesu-fost-ministru-externe-am-dovada-existentei--dumnezeu-1_50ba03017c42d5a663afbe29/index.html

Dar asta nu e tot …

Se pare ca regimul CDR-PD era unu stil broasca racu si cu stiuca  :

(furat de la http://theophylepoliteia.files.wordpress.com/)

Si a contat foarte mult atitudinea unitară a Guvernului român, deşi nu lipseau momente de incoerenţă. Un exemplu: după o sesiune a Adunării Generale ONU, înainte să mă întorc la Bucureşti, m-a sunat Javier Solana, care conducea atunci alianţa transatlantică şi m-a rugat să mă opresc câteva ceasuri la Bruxelles pentru un scurt dialog. Ne-am întâlnit şi mi-a spus aşa: „Domnule Pleşu, eu când vreau să vorbesc cu România, cu cine vorbesc? Pentru că, uneori, preşedintele îmi spune una, primul-ministru îmi spune alta, ministrul Apărării îmi spune alta, dumneavoastră îmi spuneţi alta! Şi nu mai ştiu cine este România! Sper să mă puteţi ajuta”. Era o situaţie penibilisimă şi nu puteam să-i spun decât ce i-am spus: „Fiţi sigur că, în ciuda aparenţelor, toţi gândesc la fel; nu vă faceţi nicio grijă, atitudinea ţării este  omogenă”.
Sunt curios ce intelege Plesu prin omogen … Pesemne ceva agrementat  cu incoerenta .. destula!!
Hai sa dam cuvantul cuiva care se pare ca a vazut mai indeaproape gradina .... botanica :


Io am terminat cu visatul si fanteziile privind clasa politica in 98 cand impreuna cu alti cativa am fost luati de Zoe Petre si Vlad Nistor sa lucram ca un fel de interni la Cotroceni. Fenomenala prostie a cederistilor plus calitatea seniorilor penetisti m-a socat de-a binelea.
M-am intrebat si atunci si de-atunci incoace de ce a trebuit arestat un Tepelea, un Diaconescu sau Niculescu-Galbeni de catre regimul comunist. Ca nu ar fi constituit nici cel mai mic pericol pentru un regim atat de non-valori erau. Numai prin natura totalitara a comunismului poti intelege de ce acesti mediocri au fost bagati in seama.

Unu ce isi zice Kokoshmare http://forum.softpedia.com/topic/985279-cum-va-inchipuiathi-acum-14-16-ani-ca-va-arata-romania-in-anul-2014/page__st__18

Insa ce naiba cauta intelctualu’ Plesu in acea galera ?
După cum ştiţi, ministru de Externe, după alegerile din 1996, a fost numit Adrian Severin, din partea unuia din partidele de guvernământ, respectiv PD-ul lui Petre Roman. Apoi a intervenit scandalul pe care vi-l amintiţi poate – cu „Lista lui Severin”. El a trebuit să plece şi Roman m-a sunat şi mi-a propus să preiau postul. Iar eu am avut slăbiciunea să accept. Într-un fel, m-a tentat. Un amestec de vanitate, politeţe, sentiment al datoriei şi naivitate. Mi-a fost greu să refuz. Există un episod anterior care, eventual, să justifice această opţiune (nu prea bine primită, cred, în partid, pentru că într-un partid toată lumea vrea recompense şi nu înţelege să lase „demnităţile” unor inşi din afară). Dar Petre Roman m-a susţinut eficient, iar Emil Constantinescu a fost imediat de acord.

Ati retinut ? Vanitate si naivitate . Ca asa cum o sa va explic datoria nu era fata de Romania ..

A existat însă, curând după numirea mea, un moment delicat: în urma unei demisii a lui Traian Băsescu, PD-ul a decis să se retragă din Guvern. Or eu, fiind numit de PD, ar fi trebuit să mă retrag de asemenea. Acum trebuie să vă spun că, înainte de oferta ministerială a lui Petre Roman, semnasem deja un contract cu Georgetown University din Washington, care mă invitase să predau acolo un curs de un an. Era o poziţie foarte avantajoasă, şi financiar, şi academic. I-am spus, deci, lui Roman: „Domnule, după ce am renunţat la o asemenea perspectivă, nu mă pune, după câteva luni, să mă înregimentez într-o mişcare de partid. Nu sunt membru de partid, aşa că, dacă îmi spuneţi că de mâine toţi membrii partidului poartă pantofi galbeni, eu nu o să îmi pun pantofi galbeni. Nu văd decât o singură soluţie: nu îmi dau eu demisia, ci mă demiteţi voi. Spuneţi că mă retrageţi din post, la asta nu am ce să fac. Aşa cum m-aţi numit, aşa mă puteţi da afară!” Până la urmă au acceptat situaţia şi am rămas.
Asta nu mai este vanitate si nici naivitate. Ar fi ceva numit solidaritate guvernamentala insa e ceva legat de “perspectiva”  personala … eu as zice oportunism. Care combinat cu restu il face pe intelctualu’ sa se bage unde nu se pricepe :
In aceeaşi linie a stilului „diplomatic” rusesc de care vorbeam adineaori se înscria şi Evgheni Primakov. A trebuit să-l întâlnesc la Strasbourg. Aveam pe agendă  două teme – tezaurul şi aderarea noastră la NATO. Când am spus „NATO”, a zis: „Ah, nu! Refuz să discut despre acest subiect! Dacă despre asta vreţi să vorbim, ne oprim aici!” Era violenţa tipică a unui hardliner (n.r. – dur). I-am răspuns: „Eu am crezut că poziţia Federaţiei Ruse faţă de NATO nu mai e totuna cu poziţia Uniunii Sovietice. Dacă e aceeaşi poziţie, înţeleg rezerva dumneavoastră”. Şi atunci a făcut o glumiţă şi am trecut la tezaur. Zice: „Domnule Pleşu, când s-a dat tezaurul ăsta?” „În decembrie  1916.” Zice: „Şi dumneavoastră mai vreţi să ştiu ce s-a întâmplat de-atunci? Am avut, între timp, Marea Revoluţie din Octombrie, două Războaie Mondiale, dispariţia Uniunii Sovietice şi atâtea altele. De unde să ştim, după toate astea, cum e cu tezaurul. Dacă vreţi, vă spun părerea mea personală. Eu cred că din banii acelui tezaur a fost susţinută mişcarea comunistă internaţională de atunci şi până mai ieri. Dar apropo: cum de v-a venit să ni-l daţi tocmai nouă?”  Avea dreptate! Nici eu nu înţeleg cum de s-a hotărât Guvernul român să dea ruşilor mari valori ale ţării, într-o perioadă atât de tulbure. Remarcaţi însă nonşalanţa cu care înţelege un diplomat rus să dialogheze pe teme delicate. Cu aceeaşi nonşalanţă mi-a răspuns un diplomat rus, când am pus, odată, problema retragerii trupelor ruseşti din Transnistria: „Domnule, noi am vrea să le retragem, dar, ştiţi, tancurile sunt uzate şi nu mai merg! E vorba, în fond, de o grămadă de fiare vechi!”. În legătură cu involuţia contemporană a clasei politice, daţi-mi voie să mai spun ceva despre episodul Kosovo, care nu ne priveşte direct pe noi.

Eu remarc nosalanta cu care dl intelctual Plesu, aceasta stea a intelectualitaii romane care are pretentia sa ne conduca destinele recuoaste naiv : Nici eu nu înţeleg cum de s-a hotărât Guvernul român să dea ruşilor mari valori ale ţării, într-o perioadă atât de tulbure. …  
Pai daca este vreunu pe aici la fel de .. naiv ca si Plesu trebe sa zic ca  grosul tezaurului a fost incredintat spre pastrare aliatului rus in dec 1916 . Cand Romania se redusese la Moldova… ca linia de razboi era pe aliniamentul Focsani-Namoloasa-Galati si soarta Romaniei era incerta ..
Ca “Marea Revoluţie din Octombrie” a avut loc pe 7 nov 1917 nu in dec 1916 – cestie pe care Plesu pare sa o ignore ! Ca Plesu ignora ca in dec 1916 si tarul parea ca sta ferm pe tron asi nu abdicat decat pe 15 maerie 1917… ca partea cea mai importanta a tezaurului (aur, sub forma de lingouri si monede diverse (dintre care majoritatea erau mărcile germane si coroanele austriece), in valoare totala de 314.580.456,84 lei aur. La acestea s-au mai adaugat bijuteriile Reginei Maria, evaluate la 7.000.000 lei aur) a ajuns la Moscova pe data de 21 decembrie 1916. Cu vreo 10 luni inainte de “Marea Revoluţie din Octombrie” (daca acel 21 dec 1916 era tot pe stil vechi) .
Mai ignora ca URSS a recunscut obligatia de a returna zisul tezaur – o prima returnare a avrut loc in iunie 1935 (titluri de proprietate, valori, actiuni, obligatiuni, titluri de credit, garantii bancare, gajuri, ipoteci, etc)…

Atunci la ce s-o pricepe naivul nostru intelectual ?! La arta la ce dracu sa se priceapa :
Intrebare : Apropo de liderii lumii şi existenţa lui Dumnezeu – nu vi se pare că liderii de astăzi sunt chiar mai slabi decât cei din anii ’90?
- Nu-mi dau seama. Dar e limpede că nu mai au consistenţa celor din anii ’40-’60 ai secolului trecut. Vă pot da un exemplu: în 1963, Adenauer, ca preşedinte al Germaniei, ţară învinsă, a făcut o vizită în Franţa, unde era preşedinte De Gaulle. Trebuia dat un semnal de reconciliere fermă. De Gaulle a făcut gestul să îl invite la el acasă, în satul său de obârşie, Colombay-les-Deux-Églises. Şi a avut loc o discuţie „informală”. Am citit stenograma acelei discuţii. Nu mai există astăzi aşa ceva. Era vorba de doi domni bine şcoliţi, care reflectau intens asupra destinelor lumii, care aveau o viziune, o autenticitate a comunicării, de neregăsit în lumea de-acum.
Intrebare :Este şi o degradare a democraţiei ca sistem, o degradare a selecţiei cadrelor în politică?
- Este, întâi de toate, o degradare a procedurilor. O schimbare de ritm. Totul se face rapid, călătoriile diplomatice sunt scurte, funcţionale şi supra-abundente. Fiecare îşi recită precipitat, cu un zâmbet fals, dosarul. În timpul Adunării Generale ONU e musai să te vezi cu cât mai mulţi omologi. E epuizant şi nu cine ştie ce productiv.
… doar te vezi cu ei.
- Da, e o hărţuială extraordinară. La un moment dat, am spus ministrului rus de Externe Serghei Ivanov, înaintea inevitabilei convorbiri: „Domnule, mai puteţi? Eu unul am obosit!” Mi-a răspuns: „Sunteţi al 41-lea astăzi”. În clipa aceea, mi-am adus aminte de un film rusesc excepţional, care se numea „Al 41-lea”. „Ştiţi – zic – că în tinereţea mea filmul acesta m-a entuziasmat…”  „Da – a sunat răspunsul -, dar aveţi grijă că ăla din film a terminat împuşcat.” Umor de baricadă… Revenind: diplomaţia este, uneori, excesiv formalizată. Sunt foarte rare momentele în care se iese din tipic, pentru că 1) experţii sunt mai tari ca şefii şi 2) oamenii politici nu mai au anvergură. Singurii care ies din tipic cu o nonşalanţă adesea tulburătoare sunt ruşii. Elţîn era, în această privinţă, un adevărat campion.


Chiar asa .. ce anvergura sa aiba estetu si ce o mai fi Plesu care zice “umor de baricada” ca le gandeste “estetic” in fata rusului care retine esentialul : dusmanul trebuie sa moara!!  Credeti cumva ca Adenauer sau Charles le Grand uitau vreo secunda interesele tarii lor?! Da pe Plesu il intereseaza .. ce? Arta ptr arta, o “autenticitate a comunicării” samd.

Restu? Duca-se dracului!!!

Tara? Datoria fata de tara pe care o reprezinti ?!
C’esti prost Bizoane?  Tara este ca sa se extazieeze ca cat de cult este Plesu!!
Restu se ocupa Gitenstein si rusii !!
Si Basescu ..,..


Da ma rog ca sa citez un alt mare intelectual :
“Eu, Elena, sunt foarte bucuros să lucrez cu tine. Trebuie să faci eforturi monumentale ca să nu cazi sub farmecul tău, în calitate de coleg. Eşti inteligentă, eşti frumoasă, eşti tenace, ai anduranţă la mediul general dezgustător al politicii româneşti şi nu te deranjează vecinătatea oamenilor de valoare, ceea ce înseamnă că vei putea face cu oricine echipe de valoare şi PDL are probabil nevoie de acest lucru.
“Toparlania distruge România.. Neamul prost s-a cocoţat pe platouri, pe funcţii ministeriale, pe candidaturi la preşedinţie. Tot ce era mai obscur, mai necioplit şi mai fals a ieşit la luminile rampei. Incultura e trendy. Arivismul, un succes invidiat. Orice târfă (Elena Udrea) dă lecţii poporului român.”
Teodor Baconschi despre aceiasi Elena Udrea …

Cum bine zicea : orice târfă cu pretnetii intelectuale vrea sa dea  lecţii poporului român - mai ales ca cand lectiile sunt comandate de altii.
Dar platite de noi!!
avatar
Ghita_Bizonu'

Mesaje : 861
Data de inscriere : 13/04/2010
Varsta : 65
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


 
Permisiunile acestui forum:
Nu puteti raspunde la subiectele acestui forum