Pe ce lume traim?

Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect

In jos

Pe ce lume traim?

Mesaj  Ghita_Bizonu' la data de Dum Sept 09, 2018 7:35 pm

Compilata din
https://www.zf.ro/co...a-mari-16912430
https://republica.ro...cuvant-ztrebuie
https://republica.ro...-unde-e-tanarul
https://stirileprotv...-i-bei-suc.html


O statistică Eurostat spune că România este pe penultimul loc în Europa la forța de muncă tânără neangajată. Practic un tânăr (18-24 de ani) român din 4 nu are un loc de muncă. În același timp, angajatorii se plâng că nu găsesc oameni pe care să-i angajeze, nici bătrâni, nici tineri.
Sorina Donisă, CEO firma de resurse umane: ″Aş spune că o parte a generaţiei de azi nu îşi visează viitorul. Nu sunt pregătiţi să şi asume responsabilități. ar dori că dolescența să se prelungească. Noi, ca părinţi neavând tot ce ne am dorit, când i-am avut pe ei, le-am oferit tot ce ne-a lipsit. Ca atare, au crescut într-o zona în care a fost suficient să ceară. Au dispărut şi şcolile profesionale, termină liceul şi nu au o meserie. ″
Aşa a apărut aşa-numită generaţie ″NEET″⁣ not in education, employment or training- adică nici la şcoală, nici la serviciu sau în pregătire. Anul trecut, statisticile arătau că peste 440 de mii de tineri români erau în această situaţie.
În fiecare zi în România, patroni sau manageri, în general mai în vârstă, bine intenționați (doar despre ei discutăm în acest articol), sunt mirați, șocați, dezamăgiți de lipsa de dorință de a munci a unora dintre angajații lor, deși ei le oferă condiții de a performa. Nu se mai muncește ca altă dată. Tinerii din ziua de azi. De ce nu vor? Vorbele încep să circule.
De ce nu vor să se angajeze tinerii? „Mulți sunt implicați în activități de voluntariat, activități care nu existau în urmă cu zece ani, de exemplu. Dar marea problemă este că nu au responsabilitățile atașate, nu au presiune financiară. E o comoditate, o lejeritate greu de înțeles pentru antreprenorii din generația mea. Noi voiam să ne angajăm cât mai repede, de pe băncile facultății. Mulți stau acum cu părinții. Ceea ce mă îngrijorează pe mine, ca antreprenor, este faptul că la anunțurile de angajare sau de reconversie profesională sună părinții pentru copii. Și vorbim de tineri de 20, 25 de ani. Asta e grav! Și-l întreb «Unde e tânărul?» , «Lângă mine» , «Păi, să vorbesc cu el!»”, povestește Dan Zaharia, care ține să sublinieze că e cazul unor tineri cu potențial.

Nicuța Enache, patroana restaurantului Osteria Ciao Niki din București: „Plânge inima în mine. Acum m-a sunat o angajată de 27 de ani, care a stat patru luni, că pleacă de la mine la o cafenea că e mai puțină bătaie de cap! Ce bătaie de cap la 30 de locuri și trei feluri de paste!? Oamenii vin și cred că le știu pe toate. Vin nepregătiți, nu știu să țină un pahar în mână. Vor bani mulți. Nu mă interesează, că îi învăț. Am o fată serioasă care o duce greu și lucrează în două locuri. Dar când îi văd lasă-mă să te las, mă disperă! Să își dea interesul la lucru. Trebuie mai multă voință, implicare, responsabilitate. Și probele le-am plătit. Oamenii nu sunt serioși. Nu știu ce să-i motiveze. Cât e de greu în țară, să ai de muncă e important. Sunt foarte mulți susținuți care nu știu ce e greul. Și chiar dacă știu, nu le pasă. Felul în care sunt crescuți e important. Am avut atâtea experiențe de plânge sufletul în mine!” Am întrebat-o pe Nicuța Enache cât le oferă angajaților. 1500 - 2000 de lei, carte de muncă, plus bacșișurile pe care pot să le păstreze. E mult, e puțin?
„Există un decalaj între aşteptările angaja­torilor şi ceea ce oferă candidaţii. Ei au nişte idei preconcepute care nu sunt potrivite cu realitatea din teren. Nu au noţiuni de bază despre organizare şi planificare a activităţii, pe care noi, ca recrutori, ne dorim să le aibă încă din facultate“, a spus Raluca Pârvu.
O altă situaţie cu care se mai confruntă angajatorii este cea în care candidaţii nu cunosc regulile gramaticale ale limbii române.
„Tinerii fac multe greşeli gramaticale. Am avut un client care ne-a cerut să testăm limba română. Cred că s-a ajuns la aceste deficienţe din cauză că aproape toate examenele din cadrul universităţilor sunt de tip grilă“, a explicat Daniela Necefor.
Generația Y, millennials, cei născuți după 1980, sunt numiți și generația „why?”, generația „de ce?”. Vor să înțeleagă „de ce”-ul în tot ceea ce fac. De ce facem asta și nu cealaltă? De ce așa și nu altfel? De ce acum și nu mai târziu? Pentru că am zis eu, pentru că știu eu cum e mai bine, pentru că-s șeful, pentru că trebuie, nu e un răspuns valid.
Faptul că un astfel de tânăr vine să muncească într-o firmă nu înseamnă că el oferă un cec în alb firmei și automat orice proiect sau inițiativă din firmă este luată în serios și acceptată ca fiind relevantă și de dorit. Un millenial intră într-o firmă cum intru eu în piață. Sunt acolo, intenția e clară, da, aș cumpăra ceva. Dar ce, și de ce? Care e proiectul unde aș vrea să fiu? Făcând ce? Sigur, tânărul nostru nu se așteaptă să stea degeaba și să fie plătit, dar se așteaptă ca managerii și proiectele să-l atragă, să-i zică ce vor ele să facă, de ce, uite de ce ar fi frumos să fii în echipa X, pentru că facem ceva important și interesant. Tânărul nostru se așteaptă să fie motivat și atras, la început, și zi de zi.
Un manager de stil vechi crede că el cumpără muncă, pentru că el plătește salariul. Un astfel de angajat vrea ca munca să îi fie vândută. Așadar, când vrei să atragi și să motivezi talentele noii generații, nu cumperi muncă, ci vinzi muncă. O vinzi ca pe un produs, îi explici de ce e importantă, ce ar putea face el acolo, ce impact ar avea, cum se va simți bine făcând ce ai tu de făcut.

Si daca vretui sa va indignarisiti :


Reporter: ′’Nu te gândeşti că ar fi ok şi un job?
Alin Goleanu: ”Încă nu. Primesc o pensie de urmaş după mama mea şi dacă reuşesc în continuare să o primesc, deci n-are rost să merg la lucru.”
Reporter:  “Nu crezi că ar fi ok să fii pe picioarele tale, să nu depinzi de stat?”
Alin Goleanu: “Nu ştiu, nu ştiu, nu m-am gândit″
Ionuţ, 26 de ani: “Ne plimbam prin oraş, să treacă ziua, stăm.”
Reporter: “Atât?”
Ionuţ, 26 de ani: “Da”
Reporter: “De ce nu v-aţi căutat un loc de muncă?”
Ionut: “Pentru că munceşti degeaba, 1200 nu se merită, dacă fumezi şi bei un suc.”
Reporter: ″Și, de unde aveţi bani de ţigări, suc?”
Ionuț: “Are familia. Mă ajută mama, tata. Sunt singur la părinţi, ce ar avea altceva de făcut?”
avatar
Ghita_Bizonu'

Mesaje : 897
Data de inscriere : 13/04/2010
Varsta : 66
Localizare : Bucuresti

Sus In jos

Sus


Posteaza un subiect nou   Raspunde la subiect
 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum