Romania in anii 30 : Dans la lumina vulcanului

In general avem o imagine gresita asupra unor gesturi. Radem de orchestra de pe Titanic care a cantat pana in ultimul minut ( bietii oameni au incercat sa termine cu demnitate ). Insa sunt lucruri si mai de neinteles. Chamberlain coborand triumfator din avion : Aduc pacea cu onoare ! Pace nu a avut si onoare nici atat . Doar oroare.
Dar se poate si mai rau .

Ascultam pe Cristian Vasile ( am si io niste gusturi …..) si am avut viziunea unei perechi elegante dansand la lumina lavei …. cu lumea prabusindu-se in flacari imprejur .
Melodiile lui Cristian sunt extraodinare , expresia unei veselii inocente , a unei joie de vivre gratioase . Clipe de bucurie , gratioase, fragile , efemere, vesele precum bulele din paharul de sampanie . Inconstienta si bucurie .



Expresia unei lumi traind bucuria clipei fara grija de viitor de parca s-ar afla in Campiile Elizee . Tout va bien madame la marquise !



Insa lansarea cu Zaraza a avut loc in 1929 . Criza , autodefenestrari pe Wall Street . Lupeni. Marmorosch Blank. Hitler la putere. Grivita . Afacerea Skoda . Italia si Japonia parasesc Liga Natiunilor . Duca asasinat in gara Sinaia . Studentii legionari pisandu-se pe placa care marca locul unde cazuse primul ministru . Capitane te iubim !
Insa clipa era traita cu inconstienta – nu , nu cu disperarea celei care ar putea fi ultima , nu cu fiorul ca maine nu se stie ci cu bucuria copilului care primeste o noua jucarie .
La noi madame la marquise nu intreba nimic …caci se stia ca fara minciuna viata nu ar mai fi un paradis



si asta era deviza . Nici macar nu se zicea minte-ma dar minte-ma frumos ori si dar ma minte frumos . Numai iluzii.

Ia vedeti si pe Mihail Sebastian atat de laudat azi ( nu ! Nu am nimic cu el ! Chiar imi place desi uneori mi se pare cam .. cam prea plecat de acasa – apai pe langa atmosfera din Accidentul cea californiana din povestirile lui Chandler e de-a dreptul provinciala !). Intr-o tara care pentru orice strain era “pitoreasca” cu tot ce implica asta ( si in sens negativ ). O tara care cu nici 30 de ani inainte oferise straniul spectacol al ultimei jaquerii si care patura complet urbanizata era o pojgita subtire . Si in aceasta tara “pitoreasca” daca nu “exotica” (b)”elita” sincronizata perfect cu Apusul era moarta dupa exotisme latino-spaniole, povesti cu toreadori .. cum sunt versurile alea de Minulescu ?
Ca-ntr-o cetate spaniola,
Cand orologiul din cupola
Anunta fiecare ora
Printr-un preludiu de mandola…

“Exotismele” de acasa (mai precis anacronismele grave ) …. ei ce-i cu ele ?
Si nu doar Sebastian – chiar si cei aflati “acasa” – adica Musatescu , Ciprian , Teodoreanu serbeaza aceiasi bucurie copilareasca a vietii fara griji .
Intamplator am o colectie Vremea din 1932 . Am imprumutat-o unei doamne din generatie mai veche si doamna in cauza a fost surprins-indignata de unele opinii exprimate de Sebastian si mai ales a altuia care in anii 50 era foarte pe linia Moscovei. Opinii despre unu Adolf si tineretu sau . Si despre Noua Ordine Favorabile.Inconstienta colectiva .
Si la un consiliu de Coroana nu s-a s-a stins ( doar ) o singura stea



…. a inceput calvarul Romaniei.

Sa nu credeti ca asta i-a trezit . Nu …..Doi fosti ofiteri povesteau ca in 1943 au ajuns in Bucuresti / Iasi in permisie ( de pe front ). Viata continua cu “problemele” ei :



Unchiul meu, ofiter artilerist a tras o injuratura si a iesit din local . Altul, infanterist a ramas ca intepenit cu falcile stranse cu mana la centiron cautand pistolul .. noroc ca nu-l avea ! Scos afara de cunoscuti a reusit sa vorbeasca dupa cateva minute : porcilor meritati impuscati ! Noi traim in infern si voi habar nu aveti ca este razboi !! Dracu o sa va ia – si ne-a luat. Stalin. ( ma rog de acord ca Chisinaul era “Sodoma si Gomora la un loc” – ofiter de intendenta – insa era si oras “de spate” asa ca ca altfel se pune problema ! Acolo nu era carpem diem ci traieste azi ca maine crapi !).
Credeti ca ne-am facut bine ?



Am dubii . Caci sunt de acord cu Henlein : pleasca costa ! ( Luna e o doamna cruda )

Ps. 30 de ani in urma mi s-a reprosat ca stau prea mult timp cu batranii. Constat acu ca am stat prea putin , ca nu am intrebat ce trebuia . Oricum eu nu zic “la scoala nu m-au invatat asta”. Ptr mine asta este marturisirea ignorantei – baza “mea” nu a fost invatata la scoala … Sa zic asa sunt mai “batran” caci am si amintirile altora – unii dintre voi insa nu le aveti nici pe ale voastre !