Inainte de a incepe

"Trecuta prin foc si prin sabie,
Tradata, furata mereu
Esti floare de dor Basarabie,
Esti lacrima neamului meu."

Se cam implinesc 69 de ani de cand mama mea a “ratat” la distanta de o fusta deportarea .

Nu doresc sa fiu “corect politic” .
Detest sa fiu “corect politic” si sa ma dezic de neamul meu . De istoria mea .
Sa suport “rusinea de a fi roman” si sa uit faptul ca , uneori, romanii au facut Istoria .
Nu-mi cer scuze daca unora nu le place. Nu sunt “vegetal” cum ma povatuieste pupila lu’ Gogu Radulescu si gasca intelctuala ce acum basheste bine ori tace ca-n papusoi .

Doresc sa fiu incorect politic si sa marturisesc pentru cei care nu mai sunt .
Pentru barbatii din neamul meu care au trecut Prutul .
Pentru rudele si afinii disparuti prin grija NKVD .
Pentru rudele si afinii deportatii in Siberii de gheata.
Pentru suferintele lor .
Pentru cei despre care doar am auzit povestindu-se ca au fost .
Pentru cosmarul doamnei Mariusea care mi-a spus “Daca razboiul incepea cu 2 saptamani mai devreme fetita mea mai traia “.

Nu vreau sa tac .
Au vorbit si mai vorbesc destul urmasii calailor …
Eu nu mai tac ….