Tragôidía porcului ca maine este Sf Bartolomeu al suidelor adica Ignatu

In primul rand trebe sa aflati ca porcu’ este si el un animal “sensibil” si relativ inteligent (cam cat cainele). Si da dpv fiziologic soricu este cel mai apropiat de pielea umana si la fel inima – asa ca unora le-a dat prin minte sa creeze un proc “tasngen: gata oricand sa isi doneze inima unui om .. S epare ca mia sunt si late asemanari – ce nu v-ati inbata niciodata ca .. porcu’? (desi aici e oaresce greseala .. “fratele” nostru porcu’ nu are accesu’ nost la  produse de doaga).
Ma rog ce urmeaza e din auzite .. ca famelia mea nu a crescut porci .. desi am asistat la finalul catorva si la vreo 2 le-am mancat “pomana”.

Deci porcu’si Ignatu’.

Porcul  "debuteaza” ca purcel cumparat (uneori in sac de unde zisa cu pisica in sac).  Adus “acasa”  el este ingrijit .. mai cu dragoste daca e mic – se joaca chiar si copii cu el , dupa ce a fost bine spalat de parintii cei iubitori. Daca este nitel mai maricel este bagat direct in tarc (cocina). Ingrijit atent , nu are de ce se plange (minus daca nu il castreaza. Ca asta la porci se face fara anestezie. Tin minte o purcea legata de o scara care a guitat aproape vreo 1 ora. ) Ma rog dupa ce se face mai mare (cca 30 de kile) nu mai este spalat cu dragoste …

Si vine Ignatu’.
Majoritatea porcilor (de ambe sexe) au o surpriza. Stapamul cel bun are un miros ciudat (de drojdie), este nervos cam in stilul in care a mai fost de vreo 2 – 4 ori cand porcu’  a mai fost lovit – el e un animal “sensibil” – cestie care cam streseaza bietul fost ramator (ca i se mai pune o sarma in nas exact cum poarta azi unii tineri). In plus stapanul cel bun are o cautatura hulpava care trezeste ceva instincte de supravietuire. Are o voce rea amenhintatoare care “grohaie” ceva care aduce aminte porcului de momenele in care a fost lovit.  Asa ca stapanul cel bun  devine mai furios sporind spaima animalului  “sensibil” … bietul animal “sensibil” ajunge inghesuit intr-un colt si de multe ori legat cu o sarma (otelita) de picior si tras cu anasana (sarma aia este cam taioasa asa ca ce sa faca bietul porc?) Uneori stapanul cel bun mai este secondat de careva din famelie – Stapana cea buna care il hranea cu atata dragoste, vre-un copil mai amare care nu odata l-a scarpinat si cand porcu era purcel cat pisica (de unde zis cu pisica in sac) se juca cu el si il razgaia. Cuprins de groaza fara sa stie de ce animalul  “sensibil” protesteaza de se aude la o distanta destul de buna .. (si alte animale  
“sensibile” devin brusc “ingrijoratate” prin empatie) . Intre guitaturi disperate si injuraturi zise cu voce rea . bietul porc este  tras (uneori si intepat in spate sa mearga)  intr-un loc curat din curte unde in gnl nu a mai avut voie odata trecut de 30 de kile. Aici il astepata ori intreaga familie ori inca vreo 2 necunsocuti cam amenintatori. Cu injuratiruile de rigoare – zise cu voce aspra, rea , amenitatoare ca o maraietura , il rastoarna , stapanul are acum o cautataura rea sa iti vina sa fugi cu  ceva lucios in mana ii taie beregata , de muulte ori  fara sa atinga suficent carotidele si aia il tin il tin in timp ce porcu’ guita (adica urla)  pana se ineaca (la propriu) cu sangele lui (sange care invadeaza plamanii). Dureaza cam mult .. pana cand porcu’ isi da obstesctul sfarasit. Gopsodarul ii mai trage io injuratura, un sut mai bea o ceva si se apuca de transat …


MaI sunt si unii porci  norocosi. Stapanul cel bun are un miros ciudat (de drojdie), este binevoitor, jovial intra in tarc vesel .. il scarpina sa il linisteasca (animalu “senisbil” a auzit niste guitaturi  disperate care –s-au  stins cam neplacut in horcait) , il bate peste sunci cu amabilitate joviala .. ii baga sub rat un vas cu ceva haleala care are acelasi miros ciudat (de drojdie) ca si stapanul cel bun .. miros ciudat da gustt .. ciudat da placut (uneori deja stapanul cel bun deja il rasfata de cateva zile cu acest gust..)  Stapanul cel bun are chef de glume .. nu lasa vasul cel delicios jos ci il misca .. ca porcu sa il urmeze.. In acesta timp stapanul cel bun vorbeste binevoitor, jovial .,. ma rog tonul e mai ciudat, cautatura sa zic asa mai .. porceasca ca o promisiune obscena .. atragator, atator ca si gustul cel bun din vas (niste bere, vin sau ce o fi binevoit stapanul cel bun) Stapanul cel bun il scarpina incurajator, il bate binevoitir peste sunci ,, animalul “sensibil” il urmeaza grohaind multumit pe stapanul cel bun… intr-un loc unde il astepata si alti oameni care rad obscen … Vasul se pune jos .. si brusc animalul “sensibil” se trezeste cu cracii in sus. Nu guita decat putin , jos si a mirare - asteapta surpriza cea placuta poate vede ca stapanul cel bun are ceva sclipitor in mana .. ce o fi aia?
Cand stapanul cel bun invarte cutitu’ in inima e deja prea tarziu pentru intrebari Mai e timp ptr un guitat patrunzator, acut , scurt – 3-5 secunde -  si basta.  
Stapanul cel bun trage o dusca si zice “sa ne apucam  de treaba”…

Stiti care e diferenta intre cei 2 porci ? Primul are un stapan milos!!! Care ezita . Al doilea are un stapan care nu ezita sa ucida … Se zice ca nu e bine sa vezi ochii celui de-al doilea cand scoate cutitu’ din porc . Careva imi zicea ca brusc a inceput  sa ceara iertare  - nici el nu stia ptr ce!!! Oricum eu raman … carnivor!

Insa dati-mi voie sa inchin o drojdie pentru porc, acest nobil si altruist animal atat de gustos …sa imi fie digestia buna!!!