Armate de vanatori alpini . Una la granita romaeasca

Sovieticii au format in V Ucrainei 2 armete de vanatori de munte ....

Insă în Carpaţii Orientali era clar că alpiniştii n-aveau ce face. Ca să fie folosiţi, trebuia ca trupele sovietice să se deplaseze spre vest cu cîteva sute de kilometri.
1. Trupele înaintează în munţi, iar liniile lor de aprovizionare rămîn pe teritoriul sovietic, în primul rînd pe teren plan.
2. Fiind ca o pană teşită, Carpaţii Orientali înaintează adînc spre vest, secţionînd grupările inamicului în două părţi. Acest cap de pod natural, care permite încă din timp de pace să-ţi concentrezi trupe uriaşe, aproape că se află în spatele frontului inamicului. Rămîne doar să se continue deplasarea înainte, ameninţînd spatele frontului acestuia şi obligîndu-1 astfel să se retragă pe întreg frontul.
3. În Carpaţi se aflau forţe neînsemnate ale inamicului. Comandamentul sovietic ştia acest lucru şi de aceea avea concentrate aici două armate.
Cele două armate nu puteau să stea pe loc, nu era loc pentru ambele. Nu erau necesare pentru apărare şi nu erau dotate pentru apărare. Singura cale de a folosi aceste armate în război era să le deplasezi înainte. Dacă luăm în considerare că armata de vînători de munte este înfiinţată pentru acţiuni în munţi, este deosebit de uşor de determinat direcţia deplasării ei. Din Carpaţii Orientali pornesc două lanţuri muntoase: unul spre vest, în Cehoslovacia, altul spre sud, în România. Nu există alte direcţii pentru acţiuni în munţii respectivi. Două direcţii, două armate, perfect logic. Fiecare direcţie este la fel de importantă, căci duce la principalele magistrale petroliere. Cel mai bine este ca aceste magistrale să fie tăiate pentru siguranţă deplină, în două locuri. Or, chiar şi succesul unei singure armate ar fi fatal pentru Germania. Iar dacă acţiunile ambelor armate nu vor avea succes, acţiunile lor pe două lanţuri muntoase vor slăbi totuşi afluenţa rezervelor germane în România. Să nu uităm că, în afara celor două lovituri prin munţi asupra aortei de petrol, mai există armata 9 (de supraşoc) care este gata să lovească în inimă. Acţiunile ei sunt acoperite de două lanţuri de munţi. Pentru ca România să fie apărată de atacul armatei 9, trupele germane vor trebui să traverseze aceste lanţuri muntoase, întîmpinînd pe fiecare lanţ muntos cîte o întreagă armată sovietică.
În acţiunile armatelor sovietice de vînători de munte sunt importante două lucruri: caracterul surpriză şi viteza. Dacă ele vor cuceri repede trecătorile, va fi greu pentru trupele obişnuite de infanterie să le scoată de acolo. Nu toate diviziile sovietice din armatele de vînători de munte au fost reorganizate în divizii de vînători de munte, mai sînt diviziile de tancuri şi motorizate, brigăzile antitanc. O deplasare rapidă înainte le va lăsa fără petrol... Iată de ce Bagramian îi antrenează pe tanchişti cu cronometrul. Iar Jukov se preocupă îndeaproape de aceste experimente.
Putem purta dispute despre destinaţia diviziilor de vînători de munte din alcătuirea armatelor 12 şi 18, totuşi armatele se aflau în Carpaţi. Însă despre destinaţia unei astfel de divizii în armata 9 n-avem ce discuta. Armata 9 se găsea lîngă Odesa, iar din ordinul lui G.K. Jukov, care răspundea de Fronturile de Sud şi de Sud-Vest, în alcătuirea ei a intrat o divizie de vînători de munte. Ce fel de munţi sunt lîngă Odesa? Divizia 30 vînători de munte „Irkutsk", din armata 9, distinsă cu Ordinul Lenin, decorată de trei ori cu Ordinul „Steagul Roşu", putea fi folosită conform destinaţiei ei numai în România. Nu este deloc întâmplător că această divizie (comandant general-maior S.G. Galactionov) se află în corpul 49 infanterie al generalului R.I. Malinovski. Mai întîi, acesta este cel mai agresiv comandant de corp de armată din întreg Frontul de Sud. În al doilea rînd, corpul de armată 48 se află în flancul extrem drept al armatei 9- Pe teritoriul sovietic acest fapt n-are nici o importanţă, însă dacă armata 9 de supraşoc intră în România, va acţiona la cîmpie, iar flancul ei drept va atinge lanţul muntos. E de înţeles deci că pentru această situaţie ai nevoie de o divizie de vînători de munte, aşezată chiar în flancul drept în plus, spre eşaloanele de cale ferată din Turkestan se deplasează în secret divizia de vînători de munte şi cavalerie a colonelului I.K.Kuliev. Prin atacul său, Hider a încurcat toate aceste lucruri şi a trebuit ca tot ceea ce era destinat pentru Frontul de Sud să fie transferat în Bielorusia, chiar şi armata 19 cu diviziile sale de Vînători de munte. Acolo era şi armata 21 vînători de munte, inutilă, neadaptată pentru lupta în mlaştină şi pierind lipsită de glorie. Nu era destinată Bielorusiei.