A fost odata un poet ….

Acum cand Adrian Paunuescu s-a dus mai raman poezile sale si – ei da - lectia vietii sale.
Scriu lectia vietii sale caci intr-un fel viata sa publica este ca o lectie ilustrata despre realizari micsorate de orgolii si calitati umbrite de aceleasi orgolii .
Ce imi aduc aminte … eu care nu sunt mare amator de poezie in general si de mondenitati nici atat .

Se auzea de un tanar poet , unu Paunescu , Ma rog cei care iubeau poezia aplaudau un tanar poet . Si vaz o poza pe coperta unei reviste : Paunescu numit director al revistei Flacara . Ca revista Flacara exista si era una cu coperti colorate pe hartie velina . Prima miscare a fost ca a lu Paunescu a fost sa dubleze numarul de pagini si sa corde mai mult interes literaturii .
Si apoi a fost Cenaclul Flacara .. In peisajul monoton al anilor 70 cenaclul a fost ceva deosebit . Era intr-un fel o resincronizare a vieti noastre cu cea apuseana … In primii ani se cantau piese celebre folk , si se cantau in engleza … Inghesuiala mare (ma rog io nu da aveam colegi care se duceau cu religiozitate la cenaclu si stateau cam toata noaptea la Polivalenta ) . Insa orgoliul lui Paunescu incepe sa ii joace feste . Devreme, deja de prin 75-76 publicul spectator al cenaclului incepe sa maraie contra lui Paunescu – cateva iesiri de orgoliu ( dintr-un accident stupid o formatie de tineri devine subit din minunati nostri tineri golani ce tebuie evacuati , un incident cu Anda Călugăreanu si publicul la iesire din “neatentie” sifoneaza Mercedesul lu Paunescu). Stilul sau in care voce sa acopera juma din cantec juma disc-jockei juma popa profetic provoaca o usoara iritare si multe multe glume . Parca la Politehnica un grup artistic de studenti ii organizeaza o primire parodica cu Catelus cu parul cret si Paunescu se retrage cu coada intre picioare (dorea sa ii ia in spectacol la cenaclu ). Incep turneele cu mare succes in tara insa Paunescu abuzeaza de talentul sau de versificator – pe bune intr-un stil cam lautaresc – si se lanseaza in poezie la metru patrat , cestie care incepe sa sape la prestigiul sau de poet (ar fi trebuit sa stie ca exista si cos de gunoi si sertar si ca productie literara mai trebe sa fie si slefuita !! Asa mult si poate cam improvizat scade calitatea generala a operei. Sunt domenii in caere productia de masa nu este recomandabila ).
Si poate ca sa mentina cenaclul , insa sigur ca si din admiratie cinstita (inca era bine in tara) dar si din motive mai putin onorabile , Paunescu devine primul pupac al tarii. Intr-un mod jenant . Notorietatea sa creste , ajunge la zenit insa si exaspereaza prin etalarea ei impudica . Orgoliul imens nu il ajuta si il deserveste . Da dovada insa de un surpinzator spirit impaciuitor cand Barbu se lanseaza intr-o polemica dura , cand Flacara abandoneaza polemica (sau poate un ultim gest de luciditate ) . Revista Flacara – ajunsa pe hartie de ziar ca urmare a dificultatilor legate de urmarile Razboiului Kipppurului – condusa in acelasi stil jumatate mesianic cu prea mult entuziasm o ia uneori pe aratura , fie ca vorbeste despre unele aspecte sociale fie ca exagereaza intr-un mod jenant – cel mai sigur tributar ignorantei – prioritati si pseudorealizari romanesti .
Si este zenitul lu Paunescu … Isi permite niste observatii cam critice in cartea sa de la Barca la Viena .. ca de ex la Viena nu se fac comandamente , primaru nu este vazut pe strazi dar zapada este stransa !! ba mai scrie si o poezie Analfabetii cam acida la adresa lu Ceasca (desi continua sa pupe sa pupe !).
Si urmeaza necazul de la Ploiesti. Unde a fost deservit de exacerbatul sau orgoliu – a refuzat sa aiba asistenta organelor de ordine si el a fost cel responsabil ptr busculada . Plus sticlele si chilotii gasiti au dat prilejul sa fie acuzat ca indeamna tineretul sa incalce morala socialista …Busculada aia a picat la momentul oportun ….
Totusi asta nu ar explica obscuritatea in care a fost tinut pana in 89 …Insa , insa am auzit prin 83-85 niste ametiti care vedeau in Paunescu urmatorul .. presedinte al Romaniei !! Ori asta “cerea” ca Paunescu sa fie tras pe linie moarta .. si a devenit redcator comentator – se pare ca destul de acid – la Contemporanul parca … Si unii incep sa cumpere revista si poetului incepe sa i se faca apologie de .. dizident .
Si a fost 89 .. Iar Paunescu a iesit in strada declamand versuri la metru patrat slavind caderea tiraniei .. insa cativa pumni (ca se pare ca “gloata” are memorie mai buna ca elita!) l-au ajutat sa isi mentina consecventa ideologica (oare acel incident nu ne-a facut sa “pierdem” un mare “dizident” ? ) .
I se reproseaza acum ca nu ar fi renegat convingerile de stanga … cand ar trebui sa se observe ca a fost un exemplu unic de consecventa .
Ce ramane dupa Paunescu?
Cateva poezii sensibile (nu moderne , insa poezii ). Un numar mare de cantareti pe care i-a lansat .
Exemplul unui patriotism inflacarat si sincer (desi neagreat politic de organizatorii mitingurilor Pro Basarabia .. el le furniza sloganurile !!). Sa nu uitam ca in Cenaclu el a facut sa se cante Desteapta-te romane si incendiara seara cand s-a cantat Treceti batalioane romane .
Exemplul unui umanism acut . Iubirea fata de oamenii nacajiti (mai degraba crestina decat comunista)
Exemplul unic- in generatia sa - al unuia care nu si-a abandonat credinta . Si lectia amara ca trufia este cel mai distructiv dintre pacatele capitale …si ca uneori constiinta mai trebe dublata si de ceva cunostinte (science sans)
O viata traita sa zic asa cu inima in palma .

Un comentariu f lucid si la obiect despre viata sa, cu stiute sau nestiute, insa ideea de a mentine intr-o perioada tulbure si grea spiritul national, consttinta de neam este uimitoare si salutara , iar poeziile sale au mers de cele mai multe ori la "tinta"..ramine unul din marii poeti romani insa numai mare decit Eminescu