Seculara inapiere a Romaniei - Cuvant despre Romania, si nu numai , partea intai

Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Seculara inapiere a Romaniei - Cuvant despre Romania, si nu numai , partea intai

Mesaj  Admin la data de Dum Mai 19, 2013 5:53 pm

5. Cuvant despre Romania, si nu numai

Romania, cu tot respectul, este victima unei perceptii gresite: mitul tarii bogate. Asta au invatat stramosii nostri si noi o repetam cu obstinatie, visand sa emigram in tari cu adevarat bogate. Adevarul a fost sintetizat de Adrian Severin: tara bogata in resurse sarace.
Fata de majoritatea tarilor europene Romania dispune de mai multe resurse naturale. Suficiente pentru a trezi apetiturile altora, insuficiente pentru a trai doar din exploatarea lor si aceasta exploatare sa genereze bogatie in tara.
Avem petrol dar in cantitati insuficiente fata de nevoile noastre actuale. Destul insa pentru a atrage atentia altora. Care atentie s-a concretizat in presiuni asupra guvernelor romanesti in anii 20. Sau sa trezeasca apetitul german. Masina de razboi hitlerista s-a bazat pe petrolul romanesc. Dar operatiunea aeropurtata din Creta – o splendida victorie a parasutistilor germani – a consumat 8 luni din productia Romaniei. Asa ca nemtii au tras concluzia: fara alte operatiuni aeropuratate! Insa petrolul ne-a atras in valtoarea razboiului (un amanunt uitat deseori).
Avem gaze naturale. Dar importam o treime din consum.
Avem carbune. De calitate mediocra spre proasta.
Avem minereuri diverse. Insa insuficiente pentru o societate moderna.
Avem chiar si aur si argint, dar insuficient sa putem concura cu Klondike sau Tombstone (ma rog Tombstone s-a epuizat. Dar cantitatea extrasa din Tombstone era uriasa). O paranteza istorica: daca ar fi fost mai mult aur si argint poate ca Principatul autonom al Transilvaniei ar fi devenit un centru de putere important in Europa, caci principii Bethlem numai de ambitii nu erau lipsiti. Mai degraba le-au lipsit banii (adica cantitatile de aur si argint) care sa le permita armatele de mercenari necesare pentru a castiga o pondere mai mare in razboiul de 30 de ani sau Polonia. Cum am zis ambitii aveau, idei aveau, mijloacele insa…
Singurul mineral pe care il avem din belsug este sarea. Insa anii trecuti am importat sare din Turcia (sare de evaporare, obtinuta din apa marii).
Avem lemn. Dar putem concura cu Siberia sau Canada?!
Se spune despre exporturile antebelice de grau. Nu se spune care razboi. Sa va spun eu : primul! caci dupa 1918 explodeaza graul argentinan si canadian. Ca ala american era la putere de pe la 1880. Si uitam cu obstinatie de graul rus si ucrainean (am fost la Odesa. Frumos oras! Au o opera splendida. Cam totul cladit pe export agricol, mai ales de grau).
Deci ar fi cazul sa abandonam mitul tarii bogate. Avem cate ceva, mai mult decat altii, dar insuficient.

Dar, daca privim cu atentie statisticele economice o sa observam ceva care ar putea parea socant: tarile bogate prin dotare naturala (minerale, dotari agrare) sunt in general tari sarace. Ah, da sunt si exceptii notabile: SUA (o tara foarte bogata si prin dotare naturala), Canada, Australia. Dar tarile bogate prin dotare naturala sunt in general tari sarace: Brazilia, Argentina, Congo. Nici Rusia nu e chiar bogata.
Este aici o mica enigma aparenta. Unii vor incerca sa raspunda prin argumente rasiale (germanism, anglo-saxoni) sau religioase (catolicism). Va recomand din Wilkpedia
Occident si Ramanerea in urma a Europei de Est, foarte frumoase texte de propaganda si credinta pura, dar care ignora si deformeaza realitatea istorica. Seamana nitel cu socialismul romantic si gnoza – este destul sa stii adevarul si sa vrei. Si ignora brutal realitatea Americii Latine. Sau succesul Japoniei si al Coreii de Sud. Sau nu explica cum se face ca in secolul XVII Olanda surclaseaza Italia de Nord (pana atunci Italia de Nord era culminatia dezvoltarii civilizatiei europene).
Deci sa mergem la datele primare: tari bogate in resurse naturale sunt sarace si tari nedotate sunt bogate (cu exceptiile de rigoare). Paradoxal? Numai aparent .
Popoarele din tarile sarace prin dotare naturala si-au facut rost de cele necesare din tarile care aveau, fie prin forta fie prin alte mijloace. Acele alte mijloace au fost fie servicii dar mai ales prin industrie (aici se inteleg si productia mestesugareasca si manufacturiera). Fiind constranse de lipsa de mijloace a trebuit sa-si dramuiasca resursele naturale, uzand de inteligenta si inventivitate. Si de comert.
Sa dezvolt cu exemple istorice. La inceput normanzii au recurs la violenta. Iar excedentele obtinute prin jaf le-au reciclat in comert (Furau sa zicem vite. Nu le puteau duce pana in Scandinavia sau Danemarca. Asa ca le vindeau pentru stofe, argint, vin pe care le puteau transporta pana acasa). La un moment dat forta lor de expansiune a fost oprita (cred ca se exagereaza rolul crestinarii lor. Sa nu uitam ca nefericitul Harold saxonul distrusese o armata de normanzi inainte de lupta fatala cu Wilhelm bastardul. Si la data aia normanzii nu fusesera crestinati. A nu se confunda Northmenii cu les Normands). Si expansiunea violenta fiind oprita s-au “reciclat” – pescuit, minerit, productie de gudron, intrand in circuital comercial baltic. Care circuit apare cam in aceeasi epoca. Interesanta coincidenta, nu?
Sau olandezii. Si-au “scos” tara de sub ape. Harnic popor. Dar poate nu au avut ce face?
Ca tot din zona aia, a Olandei, plecasera saxonii care au ocupat Anglia britonilor romanizati. Insa dupa 1000 se pare ca nu mai aveau ce face. Decat sa-si “scoata” tara din ape, sa teasa stofe din lana importata din Anglia si sa le vanda italienilor… Si in secolul XIV Tarile de jos sunt urbanizate la circa 50 %! Iar pe la 1600 se hranesc cu graul polonez important prin Danzig.
Dar pofta vine mancand si dezvoltarea creaza nevoi noi. Pentru aceste noi nevoi unii negustori se indreapta spre Rusia. Care traia bine mersi si nu-i pasa de altii. Numai ca Rusia de atunci nu-i Rusia de astazi. Printre altele nu avea nici aur, nici argint. In Rusia de atunci platile se faceau in blanuri. Si unii aveau prea multe blanuri. Si blana atrage moliile. Nu si argintul. Asa ca… negustorii au bagat argint si au obtinut blanurile si cheresteaua dorite. Si apoi ii vor ademeni pe rusi cu stofe fine. Cu arme de foc. Cu ceasuri. Cu alte cele, inclusiv calesti pentru boieri. Si Rusia cea bogata se indatoreaza (nu uitati!) pentru multe chestii de care nu avea nevoie. Ma rog a fost si unul Piotr care ii iubea pe nemti si olandezi si a vrut sa-i imite. In stil rusesc, ca naiba stie pe cati morti este construita splendoarea Sankt Petersburgului (a nu se uita ca a avut un mare rol, dar a inceput cu perucile Petiusa asta).
Ce am povestit mai sus este un circuit economic. Circuitul Marii Baltice, in care marii castigatori au fost olandezii. …care nici pamant nu aveau. De aia l-au scos din mare si au facut multe altele, fata de rusi care nu doreau decat argintul (ca restul aveau din plin)..

Bogatia se construieste pe un circuit economic si bogat nu-i cel care are de la Dumnezeu ci ala care poate sa-l convinga pe cel avut ca are nevoie de caleasca.
Dar un circuit comercial nu dezvolta doar bogatie ci si ordine. Un sistem. De jos in sus (Piotr a inceput invers). Si depinde unde te plasezi in sistem – la intrare (materii prime) sau la iesireLa coada vacii sau angrosist de cascaval.


Iar istorie. Europa a fost lipsita de metale pretioase (erau, dar insuficiente). Si toti au luat masuri sa retina aurul si argintul pe teritoriul lor (Colbert nu a fost singular ci doar cel mai sistematic). Exista o exceptie notabila: comertul cu India. Indienii nu doreau marfurile europenilor. Nici macar vinurile. Insa europenii doreau multe din India. Si indienii nu acceptau decat aur. India a fost poreclita “mormantul aurului”. Si se pare ca oricat aur au scos englezii din India, balanta a ramas in favoare Indiei.
Si in secolul XVIII mai apre o exceptie: China. Care nu dorea decat argint. Si europenii doreau cu nesat portelanuri, matasuri si ceai. Noroc cu razboaiele opiumului ca si asa englezii aveau probleme cu gasitul argintului…

Ei si acu sa ne intoarcem la oile noastre… tara bogata inclusiv in oi (candva). Pe vremea stramosilor nostri, cand s-a zis aceasta, strainii ce vizitau Tarile Romanesti ziceau “tara bogata!” si evaluau bogatia. Dar si bogatia potentiala. Fiindca neamtul (in general erau nemti) aprecia mai ales bogatia potentiala adica ce valoare ar fi avut daca ar fi fost organizata in sistem nemtesc (care in vremea aia era inferior sistemului englez sau olandez). Evaluau pamamanturile libere si se gandeau la ferme. Ei vedeau turmele si le evaluau in taleri pe piata din Dresda sau Danzig. O lista mult mai detaliata se gaseste in Descriptio Moldaviae.
Partea proasta este insa ca avutia era o bogatie potentiala, fiindca lipsea ceva esential: piata!! Si cand am zis piata am zis bani.
Si in afara de aceestea de mai sus otomanii au pretentii in crestere, dupa cum urmeaza:
In secolul XVIII tributul Moldovei creste de la 65.000 de taleri la 260.000, al Tarii Romanesti de la 260.000 la 300.000. La care se adaugau peschesurile, bacsisurile.
La care se adauga mucarerul - cel mic pentru confirmarea anuala a domniei si cel mare pentru cea trienala. Si pe la 1750 se mai adauga geaigea, o noua taxa si astfel se estimeaza ca la 1772 obligatiile Tarii Romanesti fata de poarta se ridicau la 650.000 de taleri. Si in plus prestatiile in natura: de la mari cantitati de grau, turme de berbeci, heghelii, mari cantitati de unt sau miere. Care furnituri trebuiau transportate de partea romana… plus oameni de corvoada pentru armata. Sau cereri de mii de seceratori pentru holdele din Dobrogea…
Si scuze, ma repet, in afara acestor mari prelevari monetare otomane turcii au instituit si un monopol comercial. La preturile lor. Si cu moneda lor. Care moneda (aspru) era cam inflationista, continand putin argint (vedeti si cazul Spaniei in secolul XVII si monezile ei de billon). Iar acest monopol poate a fost mai distrugator decat prelevarile directe.
Aceasta lipsa de bani, bani moneda, face ca situatia mjoritatii populatiei sa fie ingrozitoare. Marturii straine din epoca povestesc despre simple bordeie in care vatra este doar o groapa in pamant. De cele mai multe ori cea mai importanta posesiune din bordei este doar un cazan. O saracie lucie, sub nivelul termenului mizerie. O populatie terorizata de agentii fiscali. Simplul zvon al apropierii taxidarilor pune lumea pe fuga ca si apropierea tatarilor. Prin 1840 Mihalache Sturdza, domn al Moldovei (mare snapan, om cultivat, interesat de cultura, cel care a creat Academia Mihaileana) descrie astfel situatia normala a taranului moldovean: mananca mamaliga, bea apa cu otet, paine carne si vin consuma doar la sarbatori si este exploatat pana la extrem astfel incat nici o acumulare nu este posibila (vedeti si Dinicu Golescu). Si totusi in timpul lui Mihalache situatia se imbunatise in oaresicare masura fata de 30 de ani inainte.
La sfarsitul secolului XVIII situatia “normala” a taranului era asa de “infloritoare” incat acestia fugeau in orasele raia (Giurgiu, Braila, Galati) sa poata trai mai bine. Caci sub directa stapanire turceasca situatia era mai buna…
Si poate se poate vorbi si de o rarire a populatiei – totusi am unele retineri in a accepta cifrele sustinute de unu Stokes (vezi mai jos ) care este convins ca pe la 1750 in principatele romane (Muntenia+Moldova) populatia nu depasea jumatea de milion? (la 1750 Moldova cuprindea intreaga Bucovina si parte a Moldovei de peste Prut! Parte fiindca sudul si Hotinul erau raiale turcesti) si cam in contradictie cu enormele sume de bani scoase din tara…
Si sa mai detaliem. In secolul XVIII odata cu instalarea domnilor fanarioti, creste foarte mult numarul strainilor care patrund in Tarile Romane. Nu este vorba de xenofobie ci de faptul ca acestia “exportau” multe venituri in Fanar pentru a-si asigura familiile si viitorul.
Si in acelasi timp balcanicii ocupa pozitii in orase – negustori (in special grecii), gradinarit (in special bulgarii) sau macar de arnauti (vocatie albaneza precum este politia pentru irlandezii din SUA).
Si a mai crescut numarul manastirlor “inchinate”, asa cum am zis s-a ajuns ca o treime din pamanturile tarilor sa fie “inchinate”. Adica alti bani care ies din tara.
Asa ca de ce sa te omori cu productia? Sa ingrasi turcii? Pe gratis?! Sau sa aiba ce jefui tatarii? Si vremurile erau tulburi – cate mari case boieresti din secolele XVII–XVIII sunt in picioare? Credeti ca marii boieri stateau in cocioabe? Asa ca banii cam lipseau, prisosul se baga in “scule” si “odoare” (bijuterii). Cand Dudescu se duce la Paris are problema sa gaseasca bani, isi vinde bijuteriile si isi amaneteaza mosiile si.. saraceste. Ca era el bogat, dar era bogat ca-n Tara Romaneasca: mosii, clacasi, robi, vite (poate va zice ceva? De exemplu Argentina..) si bijuterii. Bani prea putini.
Iar in conditiile acestei saracii lucii orice dezvoltare este stopata. Nu este vorba doar de un “dat genetic” sau lipsa unor calitati “morale” sau determinism religios, este vorba pur si simplu de lipsa banilor. Lipsa banilor care face ca productia de marfuri sa devina inutila. Si productia de marfuri s-ar fi putut deazvolta daca ar fi existat cerere solvabila, adica piata. Dovada stau diferitele utilaje hidraulice prezente in muzeul tehnicii sau in muzee etnografice: roti de apa de diverse tipuri (inclusiv cea cu facaie care este o turbina Pelton avant Pelton) care puneau in miscare mori (nu numai pentru cereale!) ci si piue (ciocane care bateau postavul), vartejuri pentru facut pasla… Sigur nu este chiar tehnologie moderna, insa inainte de revolutia industriala lemnul era baza utilajelor chiar si-n Olanda. Chiar si in aceste conditii defavorabile se observa progrese: in Muntenia si Moldova numarul mestesugurilor atestate documentar sporesc in orase de la 20 la 38 si 83, iar in sate de la 11 la 13 si la 55. Pe la 1800 sunt inregistrate in Bucuresti 36 de bresle la Iasi 24. Pe la 1820 numarul breslelor creste la 40, respectiv 32. Catagrafia moldoveneasca de la 1772 da aproape 200 de mestesuguri diferite (Dinu C Giurascu, Istoria ilustrata a Romanilor, 1981). Este un progres, insa de mici dimensiuni si slab si sa nu uitam ca secolul XVIII este secolul in care Occidentul cunoaste marele avant care deschide revolutia industriala si il plaseaza indiscutabil in fruntea Sistemului Mondial. Si asa cum zicea un personaj al lui Lewis trebuie sa alergi iute ca sa stai pe loc – luati cazul Italiei de Nord, care nu a “alergat” destul de iute si isi incepe relativul declin (ma repet, Nordul Italiei a fost cea mai dezvolatata zona a Europei de pe la 1100 pana in secolul XVII. De unde au provenit lombarzii de pe Lombard Street, contabilitatea dubla, renasterea, opera, sapunul si furculita).

De fapt secolul XVIII a fost secolul cel mai rau pentru Tarile Romanesti. Diversele iesiri monetare – fie cu titlu de datorii reglementate fata de poarta, fie bacsisuri diverse inclusiv pentru cumpararea domniei , trimiteri banesti la manstiri straine sau la familii -, alte prelevari otomane combinate cu monopolul turcesc al cometului si in conjunctie cu razboiaele diverse si pagubele produse au facut ca in acest secol nu numai sa nu se poata face nici o investitie ci a dus la consumare a substantei economice a tarii. Aici as mai spune ceva ca ilustrare. Pana pe la 1770 Oltenia era zona cea mai bogata a Tarii Romesti. Insa o prima lovitura a fost data de razboaiele austro-turce. La un moment dat Oltenia a fost ocupata de austrieci (nemti cu coada, coada de la haine, nu de drac). Pana la urma turcii au prevalat si Oltenia a revenit Tarii Romanesti. Numai ca atunci Oltenia a cunoscut invazia si distrugerea (de obicei rezervata Munteniei). Ceva mai tarziu Pasvante Chiorul, pasa rebel, incepe excursii de “shoping” prin Oltenia si o pustiieste. Cam de atunci cula (deja existenta) devine casa tip boiereasca in Oltenia. O stiti? La parter o singura usa solida, nici o fereastra. La primul etaj ferestre mici. Aprope ambrazuri. La ultimul etaj balcon de piatra de jur imprejur, de fapt pentru aparare. O casa de refugiu, buna pentru a te salva din fata unei bande in trecere. Nu in fata unei unitati militare care dispune macar de o singura piesa de artilerie, chiar modesta.
Si aici trebuie sa fac o observatie foarte importanta: orasele, pardon targurile erau slab dezvoltate, slab populate si activitatile lor normale tineau mai mult de ceva negustorie si activitati administrativ-fiscale. Adica erau un slab motor al activitatii economice. Iar buna parte din populatia oraseneasca era, scuzati, neromaneasca. Negustorii greci si alti balcanici conduceau de multe ori jocurile economice.
Sa nu uitam in epoca “ruman” definea situatia servila .

Si se impune sa trag aici o prima concluzie: prima si cea mai importanta cauza de stagnare seculara a fost data de fragilitatea pozitiei geografice, ce am denumit cu un termen impropriu Securitatea Geopolitica. Zona find una de contact a fost supusa unor mari presiuni exterene carora nu le-a facut fata. Nu romanii ci Imperiul Roman. Si nici imperiul Bizantin – care s-a retras din Dobrogea pe la 670, fiindca a fost silit. Si nici regatul ungar nu s-a simtit mai bine sub socul mongol. Si apoi au aparut otomanii. Ca o paranteza: si in Occident in secolele V-IX insecuritatea geopolitica a avut consecinte negative in planul dezvoltarii si ma refer la invaziile germanice (inclusiv francii), la impactul invaziei musulmane, la raidurile normande si maghiare. Occidentul catolic incepe o lenta ascensiune dupa ce forta de soc normanda si cea maghiara se pierd. Adica prin preajma anului 1000. Insa in zona noastra mai dureaza 250 de ani si pot sustine ca acest soc a durat 1000 de ani – de dinainte de retragerea aureliana pana dupa Marea Invazie Mongola.
Derivata din aceasta a urmat a doua cauza majora: circuitul economic de care depindeam traditional a fost deviat fie pe ruta Novgorod - Kiev – Bizant, fie pe ruta Venetia - Saint Bernard - Baltica. Si mai tarziu prin interventia otomana punctele favorizate (porturile) au scapat controlului zonei. Si in final prin monopolul comercial instituit de otomani Tarile Romane au fost practic excluse din circuit. Adica au ramas fara piata externa. Ceea ce a facut ca si piata interna sa fie subdezvolatata. Ori fara piata dezvoltarea este stopata.


Pe acest fundal vine pacea de la Adrianopol Monopolul otoman este abolit si la Braila apar agenti englezi (greci) “inarmati” cu lire sterline de aur de ramane celebru cantecelu cu “la noi la Braila, la tanti Elvira usor se castiga lira“ (tanti tinea un bordel si lira sterlina circula liber la Braila). Si acesti agenti cer grau. Pana atunci agricultura moldo-valaha era orientata mai mult spre cresterea vitelor, dar acum se schimba directia. Uite d’aia Regulamentul Organic devine regulamentul muncii de claca… si cam nimeni nu observa ca, poate, suntem in situatia nefericta si unica (?) a celei de-a treia Serbii (Braudel a lansat termenul de a doua serbie (iobagie) pentru secolul XVII-XVIII in regiunile baltice si parti ale Imperiului Habsburg. Adica in aceasta epoca obligatiile feudale s-au ingreunat in aceste regiuni ca urmare a cererii crescute de cereale panificabile. Cerere provocata de olandezi in primul rand – olandezii ajunsesera sa manace si din import. Asa ca feudalii din aceste zone au intensificat exploatarea. Insa acum vine partea hazlie: marele magnat polonez, care poate intretine regimente particulare, era agent comercial al agentilor din Danzing care erau agentii olandezilor. Asa funcitiona deja Sistemul Mondial. Si asa functioneaza si acum.

5. Cuvant despre Romania, si nu numai

Romania, cu tot respectul, este victima unei perceptii gresite: mitul tarii bogate. Asta au invatat stramosii nostri si noi o repetam cu obstinatie, visand sa emigram in tari cu adevarat bogate. Adevarul a fost sintetizat de Adrian Severin: tara bogata in resurse sarace.
Fata de majoritatea tarilor europene Romania dispune de mai multe resurse naturale. Suficiente pentru a trezi apetiturile altora, insuficiente pentru a trai doar din exploatarea lor si aceasta exploatare sa genereze bogatie in tara.
Avem petrol dar in cantitati insuficiente fata de nevoile noastre actuale. Destul insa pentru a atrage atentia altora. Care atentie s-a concretizat in presiuni asupra guvernelor romanesti in anii 20. Sau sa trezeasca apetitul german. Masina de razboi hitlerista s-a bazat pe petrolul romanesc. Dar operatiunea aeropurtata din Creta – o splendida victorie a parasutistilor germani – a consumat 8 luni din productia Romaniei. Asa ca nemtii au tras concluzia: fara alte operatiuni aeropuratate! Insa petrolul ne-a atras in valtoarea razboiului (un amanunt uitat deseori).
Avem gaze naturale. Dar importam o treime din consum.
Avem carbune. De calitate mediocra spre proasta.
Avem minereuri diverse. Insa insuficiente pentru o societate moderna.
Avem chiar si aur si argint, dar insuficient sa putem concura cu Klondike sau Tombstone (ma rog Tombstone s-a epuizat. Dar cantitatea extrasa din Tombstone era uriasa). O paranteza istorica: daca ar fi fost mai mult aur si argint poate ca Principatul autonom al Transilvaniei ar fi devenit un centru de putere important in Europa, caci principii Bethlem numai de ambitii nu erau lipsiti. Mai degraba le-au lipsit banii (adica cantitatile de aur si argint) care sa le permita armatele de mercenari necesare pentru a castiga o pondere mai mare in razboiul de 30 de ani sau Polonia. Cum am zis ambitii aveau, idei aveau, mijloacele insa…
Singurul mineral pe care il avem din belsug este sarea. Insa anii trecuti am importat sare din Turcia (sare de evaporare, obtinuta din apa marii).
Avem lemn. Dar putem concura cu Siberia sau Canada?!
Se spune despre exporturile antebelice de grau. Nu se spune care razboi. Sa va spun eu : primul! caci dupa 1918 explodeaza graul argentinan si canadian. Ca ala american era la putere de pe la 1880. Si uitam cu obstinatie de graul rus si ucrainean (am fost la Odesa. Frumos oras! Au o opera splendida. Cam totul cladit pe export agricol, mai ales de grau).
Deci ar fi cazul sa abandonam mitul tarii bogate. Avem cate ceva, mai mult decat altii, dar insuficient.

Dar, daca privim cu atentie statisticele economice o sa observam ceva care ar putea parea socant: tarile bogate prin dotare naturala (minerale, dotari agrare) sunt in general tari sarace. Ah, da sunt si exceptii notabile: SUA (o tara foarte bogata si prin dotare naturala), Canada, Australia. Dar tarile bogate prin dotare naturala sunt in general tari sarace: Brazilia, Argentina, Congo. Nici Rusia nu e chiar bogata.
Este aici o mica enigma aparenta. Unii vor incerca sa raspunda prin argumente rasiale (germanism, anglo-saxoni) sau religioase (catolicism). Va recomand din Wilkpedia
Occident si Ramanerea in urma a Europei de Est, foarte frumoase texte de propaganda si credinta pura, dar care ignora si deformeaza realitatea istorica. Seamana nitel cu socialismul romantic si gnoza – este destul sa stii adevarul si sa vrei. Si ignora brutal realitatea Americii Latine. Sau succesul Japoniei si al Coreii de Sud. Sau nu explica cum se face ca in secolul XVII Olanda surclaseaza Italia de Nord (pana atunci Italia de Nord era culminatia dezvoltarii civilizatiei europene).
Deci sa mergem la datele primare: tari bogate in resurse naturale sunt sarace si tari nedotate sunt bogate (cu exceptiile de rigoare). Paradoxal? Numai aparent .
Popoarele din tarile sarace prin dotare naturala si-au facut rost de cele necesare din tarile care aveau, fie prin forta fie prin alte mijloace. Acele alte mijloace au fost fie servicii dar mai ales prin industrie (aici se inteleg si productia mestesugareasca si manufacturiera). Fiind constranse de lipsa de mijloace a trebuit sa-si dramuiasca resursele naturale, uzand de inteligenta si inventivitate. Si de comert.
Sa dezvolt cu exemple istorice. La inceput normanzii au recurs la violenta. Iar excedentele obtinute prin jaf le-au reciclat in comert (Furau sa zicem vite. Nu le puteau duce pana in Scandinavia sau Danemarca. Asa ca le vindeau pentru stofe, argint, vin pe care le puteau transporta pana acasa). La un moment dat forta lor de expansiune a fost oprita (cred ca se exagereaza rolul crestinarii lor. Sa nu uitam ca nefericitul Harold saxonul distrusese o armata de normanzi inainte de lupta fatala cu Wilhelm bastardul. Si la data aia normanzii nu fusesera crestinati. A nu se confunda Northmenii cu les Normands). Si expansiunea violenta fiind oprita s-au “reciclat” – pescuit, minerit, productie de gudron, intrand in circuital comercial baltic. Care circuit apare cam in aceeasi epoca. Interesanta coincidenta, nu?
Sau olandezii. Si-au “scos” tara de sub ape. Harnic popor. Dar poate nu au avut ce face?
Ca tot din zona aia, a Olandei, plecasera saxonii care au ocupat Anglia britonilor romanizati. Insa dupa 1000 se pare ca nu mai aveau ce face. Decat sa-si “scoata” tara din ape, sa teasa stofe din lana importata din Anglia si sa le vanda italienilor… Si in secolul XIV Tarile de jos sunt urbanizate la circa 50 %! Iar pe la 1600 se hranesc cu graul polonez important prin Danzig.
Dar pofta vine mancand si dezvoltarea creaza nevoi noi. Pentru aceste noi nevoi unii negustori se indreapta spre Rusia. Care traia bine mersi si nu-i pasa de altii. Numai ca Rusia de atunci nu-i Rusia de astazi. Printre altele nu avea nici aur, nici argint. In Rusia de atunci platile se faceau in blanuri. Si unii aveau prea multe blanuri. Si blana atrage moliile. Nu si argintul. Asa ca… negustorii au bagat argint si au obtinut blanurile si cheresteaua dorite. Si apoi ii vor ademeni pe rusi cu stofe fine. Cu arme de foc. Cu ceasuri. Cu alte cele, inclusiv calesti pentru boieri. Si Rusia cea bogata se indatoreaza (nu uitati!) pentru multe chestii de care nu avea nevoie. Ma rog a fost si unul Piotr care ii iubea pe nemti si olandezi si a vrut sa-i imite. In stil rusesc, ca naiba stie pe cati morti este construita splendoarea Sankt Petersburgului (a nu se uita ca a avut un mare rol, dar a inceput cu perucile Petiusa asta).
Ce am povestit mai sus este un circuit economic. Circuitul Marii Baltice, in care marii castigatori au fost olandezii. …care nici pamant nu aveau. De aia l-au scos din mare si au facut multe altele, fata de rusi care nu doreau decat argintul (ca restul aveau din plin)..

Bogatia se construieste pe un circuit economic si bogat nu-i cel care are de la Dumnezeu ci ala care poate sa-l convinga pe cel avut ca are nevoie de caleasca.
Dar un circuit comercial nu dezvolta doar bogatie ci si ordine. Un sistem. De jos in sus (Piotr a inceput invers). Si depinde unde te plasezi in sistem – la intrare (materii prime) sau la iesireLa coada vacii sau angrosist de cascaval.


Iar istorie. Europa a fost lipsita de metale pretioase (erau, dar insuficiente). Si toti au luat masuri sa retina aurul si argintul pe teritoriul lor (Colbert nu a fost singular ci doar cel mai sistematic). Exista o exceptie notabila: comertul cu India. Indienii nu doreau marfurile europenilor. Nici macar vinurile. Insa europenii doreau multe din India. Si indienii nu acceptau decat aur. India a fost poreclita “mormantul aurului”. Si se pare ca oricat aur au scos englezii din India, balanta a ramas in favoare Indiei.
Si in secolul XVIII mai apre o exceptie: China. Care nu dorea decat argint. Si europenii doreau cu nesat portelanuri, matasuri si ceai. Noroc cu razboaiele opiumului ca si asa englezii aveau probleme cu gasitul argintului…

Ei si acu sa ne intoarcem la oile noastre… tara bogata inclusiv in oi (candva). Pe vremea stramosilor nostri, cand s-a zis aceasta, strainii ce vizitau Tarile Romanesti ziceau “tara bogata!” si evaluau bogatia. Dar si bogatia potentiala. Fiindca neamtul (in general erau nemti) aprecia mai ales bogatia potentiala adica ce valoare ar fi avut daca ar fi fost organizata in sistem nemtesc (care in vremea aia era inferior sistemului englez sau olandez). Evaluau pamamanturile libere si se gandeau la ferme. Ei vedeau turmele si le evaluau in taleri pe piata din Dresda sau Danzig. O lista mult mai detaliata se gaseste in Descriptio Moldaviae.
Partea proasta este insa ca avutia era o bogatie potentiala, fiindca lipsea ceva esential: piata!! Si cand am zis piata am zis bani.
Si in afara de aceestea de mai sus otomanii au pretentii in crestere, dupa cum urmeaza:
In secolul XVIII tributul Moldovei creste de la 65.000 de taleri la 260.000, al Tarii Romanesti de la 260.000 la 300.000. La care se adaugau peschesurile, bacsisurile.
La care se adauga mucarerul - cel mic pentru confirmarea anuala a domniei si cel mare pentru cea trienala. Si pe la 1750 se mai adauga geaigea, o noua taxa si astfel se estimeaza ca la 1772 obligatiile Tarii Romanesti fata de poarta se ridicau la 650.000 de taleri. Si in plus prestatiile in natura: de la mari cantitati de grau, turme de berbeci, heghelii, mari cantitati de unt sau miere. Care furnituri trebuiau transportate de partea romana… plus oameni de corvoada pentru armata. Sau cereri de mii de seceratori pentru holdele din Dobrogea…
Si scuze, ma repet, in afara acestor mari prelevari monetare otomane turcii au instituit si un monopol comercial. La preturile lor. Si cu moneda lor. Care moneda (aspru) era cam inflationista, continand putin argint (vedeti si cazul Spaniei in secolul XVII si monezile ei de billon). Iar acest monopol poate a fost mai distrugator decat prelevarile directe.
Aceasta lipsa de bani, bani moneda, face ca situatia mjoritatii populatiei sa fie ingrozitoare. Marturii straine din epoca povestesc despre simple bordeie in care vatra este doar o groapa in pamant. De cele mai multe ori cea mai importanta posesiune din bordei este doar un cazan. O saracie lucie, sub nivelul termenului mizerie. O populatie terorizata de agentii fiscali. Simplul zvon al apropierii taxidarilor pune lumea pe fuga ca si apropierea tatarilor. Prin 1840 Mihalache Sturdza, domn al Moldovei (mare snapan, om cultivat, interesat de cultura, cel care a creat Academia Mihaileana) descrie astfel situatia normala a taranului moldovean: mananca mamaliga, bea apa cu otet, paine carne si vin consuma doar la sarbatori si este exploatat pana la extrem astfel incat nici o acumulare nu este posibila (vedeti si Dinicu Golescu). Si totusi in timpul lui Mihalache situatia se imbunatise in oaresicare masura fata de 30 de ani inainte.
La sfarsitul secolului XVIII situatia “normala” a taranului era asa de “infloritoare” incat acestia fugeau in orasele raia (Giurgiu, Braila, Galati) sa poata trai mai bine. Caci sub directa stapanire turceasca situatia era mai buna…
Si poate se poate vorbi si de o rarire a populatiei – totusi am unele retineri in a accepta cifrele sustinute de unu Stokes (vezi mai jos ) care este convins ca pe la 1750 in principatele romane (Muntenia+Moldova) populatia nu depasea jumatea de milion? (la 1750 Moldova cuprindea intreaga Bucovina si parte a Moldovei de peste Prut! Parte fiindca sudul si Hotinul erau raiale turcesti) si cam in contradictie cu enormele sume de bani scoase din tara…
Si sa mai detaliem. In secolul XVIII odata cu instalarea domnilor fanarioti, creste foarte mult numarul strainilor care patrund in Tarile Romane. Nu este vorba de xenofobie ci de faptul ca acestia “exportau” multe venituri in Fanar pentru a-si asigura familiile si viitorul.
Si in acelasi timp balcanicii ocupa pozitii in orase – negustori (in special grecii), gradinarit (in special bulgarii) sau macar de arnauti (vocatie albaneza precum este politia pentru irlandezii din SUA).
Si a mai crescut numarul manastirlor “inchinate”, asa cum am zis s-a ajuns ca o treime din pamanturile tarilor sa fie “inchinate”. Adica alti bani care ies din tara.
Asa ca de ce sa te omori cu productia? Sa ingrasi turcii? Pe gratis?! Sau sa aiba ce jefui tatarii? Si vremurile erau tulburi – cate mari case boieresti din secolele XVII–XVIII sunt in picioare? Credeti ca marii boieri stateau in cocioabe? Asa ca banii cam lipseau, prisosul se baga in “scule” si “odoare” (bijuterii). Cand Dudescu se duce la Paris are problema sa gaseasca bani, isi vinde bijuteriile si isi amaneteaza mosiile si.. saraceste. Ca era el bogat, dar era bogat ca-n Tara Romaneasca: mosii, clacasi, robi, vite (poate va zice ceva? De exemplu Argentina..) si bijuterii. Bani prea putini.
Iar in conditiile acestei saracii lucii orice dezvoltare este stopata. Nu este vorba doar de un “dat genetic” sau lipsa unor calitati “morale” sau determinism religios, este vorba pur si simplu de lipsa banilor. Lipsa banilor care face ca productia de marfuri sa devina inutila. Si productia de marfuri s-ar fi putut deazvolta daca ar fi existat cerere solvabila, adica piata. Dovada stau diferitele utilaje hidraulice prezente in muzeul tehnicii sau in muzee etnografice: roti de apa de diverse tipuri (inclusiv cea cu facaie care este o turbina Pelton avant Pelton) care puneau in miscare mori (nu numai pentru cereale!) ci si piue (ciocane care bateau postavul), vartejuri pentru facut pasla… Sigur nu este chiar tehnologie moderna, insa inainte de revolutia industriala lemnul era baza utilajelor chiar si-n Olanda. Chiar si in aceste conditii defavorabile se observa progrese: in Muntenia si Moldova numarul mestesugurilor atestate documentar sporesc in orase de la 20 la 38 si 83, iar in sate de la 11 la 13 si la 55. Pe la 1800 sunt inregistrate in Bucuresti 36 de bresle la Iasi 24. Pe la 1820 numarul breslelor creste la 40, respectiv 32. Catagrafia moldoveneasca de la 1772 da aproape 200 de mestesuguri diferite (Dinu C Giurascu, Istoria ilustrata a Romanilor, 1981). Este un progres, insa de mici dimensiuni si slab si sa nu uitam ca secolul XVIII este secolul in care Occidentul cunoaste marele avant care deschide revolutia industriala si il plaseaza indiscutabil in fruntea Sistemului Mondial. Si asa cum zicea un personaj al lui Lewis trebuie sa alergi iute ca sa stai pe loc – luati cazul Italiei de Nord, care nu a “alergat” destul de iute si isi incepe relativul declin (ma repet, Nordul Italiei a fost cea mai dezvolatata zona a Europei de pe la 1100 pana in secolul XVII. De unde au provenit lombarzii de pe Lombard Street, contabilitatea dubla, renasterea, opera, sapunul si furculita).

De fapt secolul XVIII a fost secolul cel mai rau pentru Tarile Romanesti. Diversele iesiri monetare – fie cu titlu de datorii reglementate fata de poarta, fie bacsisuri diverse inclusiv pentru cumpararea domniei , trimiteri banesti la manstiri straine sau la familii -, alte prelevari otomane combinate cu monopolul turcesc al cometului si in conjunctie cu razboiaele diverse si pagubele produse au facut ca in acest secol nu numai sa nu se poata face nici o investitie ci a dus la consumare a substantei economice a tarii. Aici as mai spune ceva ca ilustrare. Pana pe la 1770 Oltenia era zona cea mai bogata a Tarii Romesti. Insa o prima lovitura a fost data de razboaiele austro-turce. La un moment dat Oltenia a fost ocupata de austrieci (nemti cu coada, coada de la haine, nu de drac). Pana la urma turcii au prevalat si Oltenia a revenit Tarii Romanesti. Numai ca atunci Oltenia a cunoscut invazia si distrugerea (de obicei rezervata Munteniei). Ceva mai tarziu Pasvante Chiorul, pasa rebel, incepe excursii de “shoping” prin Oltenia si o pustiieste. Cam de atunci cula (deja existenta) devine casa tip boiereasca in Oltenia. O stiti? La parter o singura usa solida, nici o fereastra. La primul etaj ferestre mici. Aprope ambrazuri. La ultimul etaj balcon de piatra de jur imprejur, de fapt pentru aparare. O casa de refugiu, buna pentru a te salva din fata unei bande in trecere. Nu in fata unei unitati militare care dispune macar de o singura piesa de artilerie, chiar modesta.
Si aici trebuie sa fac o observatie foarte importanta: orasele, pardon targurile erau slab dezvoltate, slab populate si activitatile lor normale tineau mai mult de ceva negustorie si activitati administrativ-fiscale. Adica erau un slab motor al activitatii economice. Iar buna parte din populatia oraseneasca era, scuzati, neromaneasca. Negustorii greci si alti balcanici conduceau de multe ori jocurile economice.
Sa nu uitam in epoca “ruman” definea situatia servila .

Si se impune sa trag aici o prima concluzie: prima si cea mai importanta cauza de stagnare seculara a fost data de fragilitatea pozitiei geografice, ce am denumit cu un termen impropriu Securitatea Geopolitica. Zona find una de contact a fost supusa unor mari presiuni exterene carora nu le-a facut fata. Nu romanii ci Imperiul Roman. Si nici imperiul Bizantin – care s-a retras din Dobrogea pe la 670, fiindca a fost silit. Si nici regatul ungar nu s-a simtit mai bine sub socul mongol. Si apoi au aparut otomanii. Ca o paranteza: si in Occident in secolele V-IX insecuritatea geopolitica a avut consecinte negative in planul dezvoltarii si ma refer la invaziile germanice (inclusiv francii), la impactul invaziei musulmane, la raidurile normande si maghiare. Occidentul catolic incepe o lenta ascensiune dupa ce forta de soc normanda si cea maghiara se pierd. Adica prin preajma anului 1000. Insa in zona noastra mai dureaza 250 de ani si pot sustine ca acest soc a durat 1000 de ani – de dinainte de retragerea aureliana pana dupa Marea Invazie Mongola.
Derivata din aceasta a urmat a doua cauza majora: circuitul economic de care depindeam traditional a fost deviat fie pe ruta Novgorod - Kiev – Bizant, fie pe ruta Venetia - Saint Bernard - Baltica. Si mai tarziu prin interventia otomana punctele favorizate (porturile) au scapat controlului zonei. Si in final prin monopolul comercial instituit de otomani Tarile Romane au fost practic excluse din circuit. Adica au ramas fara piata externa. Ceea ce a facut ca si piata interna sa fie subdezvolatata. Ori fara piata dezvoltarea este stopata.


Pe acest fundal vine pacea de la Adrianopol Monopolul otoman este abolit si la Braila apar agenti englezi (greci) “inarmati” cu lire sterline de aur de ramane celebru cantecelu cu “la noi la Braila, la tanti Elvira usor se castiga lira“ (tanti tinea un bordel si lira sterlina circula liber la Braila). Si acesti agenti cer grau. Pana atunci agricultura moldo-valaha era orientata mai mult spre cresterea vitelor, dar acum se schimba directia. Uite d’aia Regulamentul Organic devine regulamentul muncii de claca… si cam nimeni nu observa ca, poate, suntem in situatia nefericta si unica (?) a celei de-a treia Serbii (Braudel a lansat termenul de a doua serbie (iobagie) pentru secolul XVII-XVIII in regiunile baltice si parti ale Imperiului Habsburg. Adica in aceasta epoca obligatiile feudale s-au ingreunat in aceste regiuni ca urmare a cererii crescute de cereale panificabile. Cerere provocata de olandezi in primul rand – olandezii ajunsesera sa manace si din import. Asa ca feudalii din aceste zone au intensificat exploatarea. Insa acum vine partea hazlie: marele magnat polonez, care poate intretine regimente particulare, era agent comercial al agentilor din Danzing care erau agentii olandezilor. Asa funcitiona deja Sistemul Mondial. Si asa functioneaza si acum.

V-am zis sa nu uitati exemplul rus? Ca rusii au si ei un rol in tarisoarele astea. Nu numai cu pacea de la Adrianopol si Kiselev. Rusii au dus nu stiu cate razboaie pe aici (alt motiv de saracie) si poate ca stiti ca s-a incheiat si o pace la Bucuresti (1812). Da, da pacea asta a premers cu 20 de ani Adrianopolul… Numai ca boierimea romana in secolul XVIII traia in mod oriental – vesminte, muzica, obiecte de uz cotidian. Si apar ofiteri rusi frantuziti si ingroziti: vai nu aveti scaune?! Ne asezam turceste pe sofa? Vai nu aveti clavir ??! Le mai datoram si pasiunea pentru Franta (caraghioz, nu?).
Si la 1830 o parte a boierimii doreste haine nemtesti (ocidentale). Iar tinerele boieroaice, toate, vor rochii de la Paris (un june bine de pe la 1840 avea nevoie de vreo 6 fracuri si 20 de perechi de manusi pe an. Atunci o juna de spatar cate rochii necesita?! Se sparie gandul!!). Si toti, si modernistii cu joben si traditionalistii cu islac prefera confortul trasurilor vieneze. Pe la 1850 pianul devine cvasiobligatoriu intr-o casa cu pretentii de bogatie. Sa fie sa se vada!
Si pentru toate acestea este nevoie de negustori. Negustori nu prea erau. Nu-i nimic, importam! Si in mare viteza intre 1830 si 1900 Romania mica se doteaza si cu o populatie de noi imigranti in jur de 0,5 milioane ce se stabileste in orase si in special in Moldova si se dovedeste foarte utila ca intermediara intre comertul austriac (nitel mai tarziu si cel german) si Romania (cu sens unic!) si foarte utila in spolierea taranimii si ajutand si la rotunjirea pungii latifundiarilor. De exemplu la granita Bucovnei, un mare boier, poate Sturza, inainte de 1850 a infiintzat tirgusorul Mihaileni si a adus evrei si le-a dat loc de case, ca sa faca comert.. Tirgusorul ii aducea venit mult mai mare pe falcia de pamint decit restul mosiilor sale.
De aici dateaza si asa numita “problema evreiasca” din Romania. Scuzele mele, oricat as vrea nu pot eluda “problema evereiasca” daca vorbesc despre dezvoltarea capitalista a Romaniei. Si trebuie sa vorbesc despre dezvoltarea capitalista daca vorbesc despre ramanerea in urma a Romaniei. Fiindca aici este clenciul: ramanerea in urma a Romaniei este legata de intarziata aparitie a capitalismului in Romania si directia lui de dezvoltare. Iar “problema evreiasca” este urmare a dezvoltarii tarzii si cam in sila a capitalismului in Romania. Fiindca evreii au constituit in buna parte “clasa” mijlocie a societatii romanesti de dupa 1830.
Din Neoliberalismul de Zeletin sunt in masura sa va ofer niste cifre. Imi permit sa vi le ofer „impachetate” in paragrafele din care fac parte.
Primul paragraf:
„Si in adevar, de la 1829 incoace sunt doua mijloace dupa care putem sa urmarim intarirea relatiilor noastre cu Apusul: a) cresterea neincetata a importului si b) invazia tot mai puternica de straini la orase.
Caci este in toata puterea cuvantului o invazie. Cu bun temei Radu Rosetti a asemanat aceasta navala a strainilor in orasele noastre cu asaltul aventurierilor in California, in cautarea minelor de aur. Iata cateva din numeroasele date adunate de acest scriitor cu privire la miscarea celor mai numerosi dintre straini, evreii, La 1820 Iasii aveau 4 mii de evrei, la 1831 acest numar se ridica la 17 mii, la 1838 la 29 mii, la 1859 la 31 mii, la 1899 la 39 mii, In acest an populatia totala a Iasului este de 78 mii asa ca romanii sunt in minoritate. Bucurestii aveau in 1831 2 mii de evrei, la 1831 numarul se ridica la 3 mii la 1860 la 6 mii , la 1899 la 43 mii.”


Observati mai ales progresia din Bucuresti. Numai emigrarea poate motiva o astfel de crestere in cazul speciei umane. Ar fi greu de sustinut si pentru Iasi alta motivatie.

Ce se oculteaza in mod voit este aparitia asa-zisei probleme evreiesti in Romania si se trece sub tacere ca intre anii 1830-1880 a avut loc o puternica emigratie evreiasca dinspre imperiul Habsburg in Tarile Romane, mai ales in Moldova. In acesta epoca numarul populatiei evreiesti din Romania mica trece de pe la 20.000 la vreo 300.000, toti acesti emigranti stabilindu-se de preferinta in targuri si orase. Si sa nu va inchipuiti ca erau purtatori ai unei culturi si civilizatii superioare. Mai degraba marea majoritate a acestor emigranti din Galitia erau la fel de alergici la sapun si igiena ca si populatia majoritara, convietuind la fel de armonios cu paduchii ca si taranul roman din acea vreme. Si nici sa nu va inchipuiti ca aveau namol de bani, ci erau in general niste sarantoci zdrentarosi si jegosi. Dar aveau un avantaj: erau intermediarii (reprezenantii daca vreti) negustorilor mai asezati din Austria si prin ei au patruns in Tarile Romane marfurile austriece si creditul austriac. Si uite asa jumatate din boierimea moldoveana a ajuns creditoare fata de unii dintre emigranti. Astia au devenit negustori bogati. Restul s-au facut croitori, primii din zona care stiau sa croiasca o haina dupa canonul occidental, baiesi, carciumari si altele asisderea ducand in general o viata sordida in consonanta cu noroiul de pe ulitele bantuite de porcii vecinilor crestini. Dar sa nu uit: la un moment dat, prin 1850-1855 croitorii din Bucuresti (care erau obisnuiti numa cu moda fanariota) s-au plins la domnie ca noii veniti nu luau ucenici paminteni ci numa emigranti de acelasi neam cu ei (al noilor veniti). Deci domnii emigranti duceau o politica de discriminare fata de bastinasi! Va place? Iar aceasta politica facea sa creasca afluxul de emigranti, astfel incat mai tarziu guvernul Romaniei (mici) a fost nevoit sa introduca o lege care sa ceara ca numarul emigrantlor sa nu depaseasca o treime din nr total de lucratori ai unui stabiliment industrial. Si mai sunt nevoit sa observ ca spre 1890 acesti emigranti constituiau majoritatea lucratorilor industriali din orase si targuri si primul nucleu socialist proletar – ca Nadejde erau socialisti, da nu proletari.
Toate ar fi fost cum ar fi fost, daca Romania nu ar fi fost o tara agrara inapoiata, cu o agricultura extensiva lipsita de tehnicile mai inaintate ale epocii. Dar fiindca Romania era cum era, afluxul de emigranti a dus la unele distorsiuni sociale – nu aveam un Far West in care sa plecam si sa impuscam indieni ca sa le luam paminturile. Sau mai pe sleau acesti emigrani constituiau o povara in plus pentru taranime. Ca sa nu mai zic ca unii dintre emigranti erau agenti de prima mana ai mosierilor in spolierea satelor.
Binenteles ca domnii mosieri, inclusiv cei din Junimea, nu recunosteau nici picati cu ceara asa ceva ci frumusel dadeau vina pe strainii de neam si credinta. Hai sa nu uitam ca taranii din Flaminzi in 1907 subarendau pamintul de la agentii lui Fischer care arenda nu stiu cate mosii de la crestinii, harnicii si patrihotii boieri moloveni. Si ca oricum bunii crestini din Grecia nu erau mai breji odata ajunsi arendasi.
avatar
Admin
Admin

Mesaje : 74
Data de inscriere : 12/03/2010
Varsta : 65
Localizare : Bucuresti

http://vremea.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


Raspunde la subiect
 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum