Seculara inapoiere a Romaniei = partea 4

Raspunde la subiect

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator In jos

Seculara inapoiere a Romaniei = partea 4

Mesaj  Admin la data de Dum Mai 19, 2013 5:18 pm

9. Dupa 1990

Marturisesc ca rusii nu sunt chiar preferatii mei ca natie.. Dar, apreciez ca fata de noi au si cativa oameni lucizi. Am dat peste un extras al unei carti rusesti privitoare la marile realizari ale democratizarii ieltiniste. Nu vorbeau de coruptia sufocanta – noi suntem relativ cinstiti! – ci de efectele ei economico-sociale. Printre altele – scaderea dramatica a productiei. Inclusiv a petrolului, untului etc. Care scaderi se acompaniaza cu scaderi tragice ale nivelului de trai. Si o observatie cinica: privatizarea – la ei – nu a dus la cresterea productivitatii, ci la scaderea ei!!! Inclusiv in materie de petrol (ca o observatie: exporta tot atata petrol ca si-n 89 dar procentul a crescut de la 15% la 40%!). Deci hai s-o zicem pe sleau Rusia in perioada asta a devenit o tara a lumii a 3-a, furnizoare de materii prime.

Acu hai sa ma uit si-n batatura noastra. Regret, dar nimeni nu a reusit sa faca un studiu serios, comparabil cu ala rusesc! 1-0 pentru muscali. Dar observ ca per total ne asemanam: scaderea productiei, declin social. Export de mana de lucru ieftina – ca materii prime mai putine, minus scandura din zonele despadurite de-an boulea.
Si imi amintesc de unele pareri ca problemele emigratiei islamice in UE se vor potoli ca dupa aderarea noilor state si nitel mai incolo a Romaniei si astfel se va reduce importanta emigratiei islamice. Buna conceptie! Inteligenta fina, nu reuseste sa priceapa ca in noile aderate natalitatea e scazuta (nu stiu Polonia) si ca in „vidul” astfel format vor aparea islamicii si asiaticii… deci hora se va largi precum aia a popilor!
Deci, rolul Romaniei in toata afacerea asta a fost sa furnizeze ceva mana de lucru nepretentioasa (as zice ca si buci de ambe sexe pentru fornicatiune). Cu mica adaugare ca aud de cazuri de oameni bine calificati care in UE fac munci mai putin calificate – caz inginera in constructii, cam 30 ani face menaj si are grija de copii si batrani in Italia.

Cum am ajuns aici?
Eu cred ca am ajuns aici din cauza provincilaismului nostru, a unei copilaresti conceptii despre societatea europeana si mondiala si nu in ultimul rand din lipsa de gandire sau gandire deformata in epoca Ceausescu. Si mai ales din lipsa unei analize a situatiei de fapt din tara comparativ cu cea din strainatate (alta comparatie decat cea dintre Dacia proeictata in anii 60 si Golful proiectat in anii 80) si ignorarea suverana a necesitatii de informare (alta decat cat de bine traiesc nemtii).
De fapt in 1990 am inlocuit o propaganda cu alta – propagandistii ramanad insa aceiasi cu toate lipsurile lor.

In primul rand a fost o idée gresita referitoare la industrie. Ca industria a fost un moft al socialismului care dorea sa creeze o clasa muncitoare care sa mentina la putere Partidul Comunist. In al doilea rand ca industria este un morman de fiare vechi (valabil in cazul unor intreprinderi a caror dotare data din interbelic sau din anii 50, hai 60). In al treilea rand ideea ca industria ar fi fost toata subventionata masiv de stat.. S-a afirmat ca daca am tine muncitorii acasa platindu-le aceeasi leafa s-ar realiza de fapt economii.
Asa ca ideea de reforma a industriei nu a fost orientata spre eficientizare, modernizarea gamei de produse si in functie de acestea retehnologizare industriei ci prin reforma s-a inteles mai ales lichidarea industriei “bugetivore” si “energofage”. Plus ca industria era invinovatita ca are nevoie de materii prime din import si deci este daunatoare bugetului de stat. Reforma a fost o mai degraba o marota ideologica un soi de lupta de clasa inversata decat o idee despre cai si metode. A fost ultima izbucnire a reactiunii agrare – v mai sus - care a incercat sa obtina o Romanie ideala a anilor 1920 daca nu chiar mai de dinainte de 1900. Unica situatie similara pe care o stiu este cea din Iran, dupa alungarea Sahului.

In al doilea rand cam nimeni nu a stat si a gandit caile de urmat. Fiindca sa faci dintr-o societate capitalista este ceva usor insa invers.. Lech Walessa spunea ca este usor sa faci supa dintr-un acvariu de pesti, insa invers… La noi nu s-a tinut cont de faptul ca nu aveam capital intern si nici o cultura a managementului…

In primii ani, cand s-au succedat guvernele Roman, Stolojan si Vacaroiu s-a incercat mentinerea situatiem in limitele “normalului”. S-au facut greseli mari si s-au facut abuzuri la fel de mari. Una dintre cele mai mari greseli a fost pensionarea anticipata a unor largi categorii. Aceasta s-a facut cu declaratia marturisita de a avea posibilitatea de a incadra noua generatie (stufoasa ce este drept acea generatie). Incercarea de a astampara cererile – mai mult sau mai putin indreptatite – de ridicare a nivelului de trai au dus la cresteri salariale in dezacord cu productiviatea si in final la cresterea inflatiei. Si mai trebuie sa spun ca inflatia este un mod de redistribuire a avutiei nationale.
Autonomia data intreprinderilor – in paralel cu desfiintarea legii contractelor individuale a dus la situatii anarhice (nerspectarea contractelor si cresterea arieratelor) si cresteri masive ale preturilor (o camasa barbateasca Braincof a saltat de la 101 lei la 500 de lei) si pe urma la cresteri mari de salarii (de exmplu eu am trecut brusc de la 3200 lei la 9600 ba am si primit participatie la beneficii de 15.000 lei) – alta sursa de inflatie. Imi amintesc ca prin octombrie 1990 a fost un moment in care au fost dificultati la plata salariilor – nu mai exista suficienta moneda fizica (in gneneral se considera ca era de ajuns sa fie batuta 1/3 din moneda considerate a fi in curculatie). Pana la urma ne-am primit salariile in niste … hartii extrem de uzate aflate in calupuri de 10.000 cam lipte intre ele (fusesera pregatite pentru distrugere). Situatia per total era cat de cat suportabila si datorita faptului ca unele produse ramaneau in magazine la preturile vechi – de exemplu am mai cumpart o caciula de astrahan la pretul “socialist” de 950 lei – si ca in transporturi preturile erau stationare, insa acestea duceau la pierderi masive.
Autonomia intreprinderilor a mai dus la o aberatie. Intreprinderile care aveau export retineau valuta in conturi (fiind totusi intreprinderi de stat) si faceau apel la imprumuturi bancare. Aceasta a dus la celebra “nationalizare” a valutei – de fapt intreprinderile de stat au fost silite – de guvernul reprezentant al statului proprietar – sa preschimbe depozitele in valuta in lei si sa-si onoreze obligatiile.
O alta sursa de dezechilibre – si de viitoare imbogatiri rapide – a fost liberalizarea comertului exterior. Unii, cei care aveau contactele trebuincioase atat cu producatorii locali si cu partenerii externi, au devenit comercianti import-export. Insa pun pariu – este opinia mea – ca acestia nu se multumeau cu un comision normal ci castigau mult mai mult speculand foamea de valuta. Presupun ca importau diferite fleacuri gen Boni Bon si Topi Top plus diferite ape inducite si colorate si din profitul astfel realizat isi plateau datoriile cu lei tramvai. Grosul ramandu-le lor sub forma de valuta.
Fiindca in acei ani marfa cea mai cautata era dolarul urmat de marca vest germana .care se vindeau la suprapret. In 1990 dolarul era cotat la 100 de lei, insa un pachet de kent costa parca 28 de lei, un L’Express 50 de lei ( revista avand un pret de 2 dolari ) si altele asemenea. In plus o hartie noua de 100 de lei se putea schimba cu 104-107 lei (era o banca in Viena care accepta sa schimbe hartiile de 100, cu conditia sa fie noi).
Oricum, cu chiu cu vai guvernul Vacaroiu a restabilit o oaresce ordine in platile intreprinderilor si a reusit sa scada inflatia.

Culminatia ideii ca industria ar fi fost o marota socialista a fost atinsa in epoca reformei CDR iste, cu privatizarea prin lichidare si strania idee a salariilor compensatorii. Zic ca stranie fiindca omul normal care primea 30 de salarii nu stia ce sa faca cu ele. Adica sa faca afaceri. Sa faci afaceri iti trebuieste si un oaresce talent, nu numai bani – caci altfel si Victor Ciorbea cel care a “implementat” ideea ar fi devenit magnat sau macar fabricant ori comerciant.
Si milioane de oameni au ramas pe drumuri iar masa monetara brusc aruncata pe piata nu a facut altceva decat sa creasca inflatia. Si nitel mai tarziu aceiasi oameni erau someri. Multi dintre ei au reusit sa obtina o pensioanre pe caz de boala cu consecintele cunoscute, printe care acea ca azi avem toti atatia pensionari cati activi.

Si inca, din aceiasi epoca: a fost larg vehiculata ideea ca cei astfel disponibilizati ar trebui sa se reintoarca la agricultura, modelul de social dorit a se reproduce fiind cel al Romaniei interbelice! Ce nu s-a luat in calcul este faptul ca intre timp gratie politicilor interventioniste de stat ale Pietei Comune, pietele traditionale ale exportului nostru agrar au disparut: Germania, Austria sunt autosuficiente la grau (ba mai au si oaresicari excedente) iar cel mai mare exportator este SUA. Iar cazul Argentinei a fost tratat doar in mod ideologic dandu-se vina pe populismul peronist pentru decaderea Argentinei. Adevarul este ca nu a mai avut unde exporta. Caci de de exemplu Anglia a devenit autosuficienta la carne de vita, ba mai are si excedente, si drept consecinta ceva abatoare in Argentina au falimentat. Aici se uita si rolul submarinelor germane a caror lectie a fost bine insusita si se insista numai pe populism.
Toate tarile traditional agrare au aceleasi dificultati – sunt concurate de tarile industrializate care au deazvoltat o agricultura performanta de inalt randament si pe care o protejeaza cu gelozie. Nu stiu unde se spera la exporturi masive… si de unde, caci o agricultura moderna impune altceva decat secera. Si acel altceva nu se poate decat in tarile cu o industrie desvoltata, care sa ofere sprijinul financiar necesar si unelte moderne. La noi inteligentul Ciorbea a renuntat la subventii ca sa faca concurenta loiala.
Acel guvern a debutat prin semnarea unor acorduri internationale care au fost benefice doar pentru altii. Ma rfer la acordul CEFTA, ASAL, FESAL si planul Bechtel. Acordurile FESAL si ASAL au fost impuse impuse de FMI si Banca Mondiala.

O sa incep cu acordul ASAL , pentru restructurarea agriculturii. Acesta accord a impus:
3 Desfiintarea aproape completa a subventiilor si a primelor din agricultura; Anularea Legii nr. 83/1995 care prevedea sprijinirea concreta a producatorilor agricoli si ca nu vor mai fi prime pentru export agricol;
4 Incetarea refinantarii de catre BNR a creditelor directionate pentru agricultura;
5 Reducerea stocului rezervei de grau la 350.000 de tone, fata de 2.800.000 de tone cat fusese practicat inainte;
6 Introducerea licitatiilor la achizitionarea cerealelor pentru rezerva de stat, cu participare internationala, stiut fiind ca Uniunea Europeana subventioneaza intens sectorul
Mai prevedea, de asemenea, si cateva masuri obligatorii, cum ar fi:
- Toate fermele de porci si pasari sa fie privatizate, lichidate sau introduse in procedura de lichidare;
- Incheierea procesului de lichidare a cel putin 30 din cele 50 de foste IAS-uri.

Costul acestui accord a fost de 350 milioane dolari SUA. Care este insa suma cumulata a importurilor alimentare din acesti ultimi 10 ani nu ma intrebati ca nu stiu !! Ce este mai intersant este faptul ca provincialii nostri guvernanti au acepatat conditii pe care nu le indeplineau tarile din care veneau negociatorii….

Era sa uit – taxele vamale pentru importuri agricole au fost scazute.

Insa in acelasi timp s-a semnat si acordul CEFTA. Acesta nu ar fi fost rau daca insa ar fi fost negociat cu grija. In primul rand a fost deschisa piata pentru importurile agricole. Tineti minte, noi renuntaseram sa subventionam agricultura! Nu si ungurii si nici polonezii!! Asa ca Ungaria a exportat de toate pe piata romaneasca – inclusive malai! – iar porcii polonezi au gasit aici un larg teren de desfacere – porcu polonez beneficiind de credite generoase, subventii si taxa de export in timp ce porcii COMTIM treceau la canibalism.. Asa ca agricultura romaneasca nu avea nici o sansa. Insa as observa ca in unicul domeniu in care in 1997 Romania avea un mic avantaj competitiv, piata ramanea inchisa – si ma refer la industria automobilistica …unde Daewoo tocmai poposise.

Acordul FESAL viza restructirarea industriei romanesti … prin restructurare trebuie sa intelegeti lichidare. S-a impus :
7 Liberalizarea preturilor si cometului tuturor care in prezent sunt supsuse concurentei si sa observam mai ales ca “preturile titeiului, gazului natural si produselor rafinariilor se vor stabili la nivel mondial si se vor mentine la acest nivel prin ajustari bancare“.
8 Liberalizarea extensiva si stabilizarea comertului extrior, si mai cu seama “eliminarea tuturor interdictiilor si contingentarilor la export, cu exceptia produselor forestiere si a acelor cote impuse prin acorduri internationale”. Adica pe sleau guvernul s-a obligat sa favorizeze exportul materiilor prime in detrimentul producatorilor autohtoni. Si la “Accelararea privatizarii” se mai gasea un paragraf interesant: ”se vor aduce schimbarile necesare legislatiei pentru a permite vanzarea actiunilor la licitatie celui care ofera cel mai bun pret, fara a stabili un pret minim sau alte conditionari”. Adica uneori nu a fost chiar coruptia fratilor !!
9 Privatizarea accelerata a intreprinderilor de stat care inregistreaza pierderi se cerea posibilitatea ca lichidatorii desemnati sa fie atat romani cat si straini …

La acestea s-a mai adugat Planul Bechtel privind industria petrochimica. Romania avea o capacitate de rafinare de aproximativ 30 milioane tone si o productie proprie de cca 7,5 milioane tone. Consumul annual era insa mult mai redus decat capacitatea instalata, rafinariile exportand difernata - in jur de 3,5 milioane tone de benzina si 4 milioane tone de motorina (insa importand pacura, produs inferior sau reziduu). Insa dupa anul 1990, prin pierderea contractelor de barter cu Iranul - Romania livra tractoare, ciment si alte asemena - industria de prelucrare a titeiului a intrat in criza furnizand 10-11 milioane tone. Guvernul Ciorbea a preluat studiul firmei Bechtel si a incercat in prima faza inchiderea unor rafinarii. A dat inapoi din cauza consecintelor cauzate – de exemplu imediat s-a descoperit ca ar fi trebuit sa fie importate benzinele de extractie… Si chiar daca nu s-au inchis rafinariile, in schimb s-a trecut la o impartire foarte complicata a titeiului brut si la un joc al valorii petrolului folosit. Si nici o rafinarie nu producea la capacitate ci cel mult la 50 % - situatie care in mod normal se lasa cu pierderi.. Oricum exporturile romanesti de produse distillate au disparut si… si in 1997 a fost primul an cand a trebuit sa importam pacura cu banii jos (pana atunci pacura se importa din sumele rezultate prin exportul distilatelor). Oricum ce trebuie retinut: planul Bechtel a facut sa se piarda niste bani.. si prin alte locuri sa se castige.

Deci rolul reformei si a celor 4 tratate combinate se poate concluziona in: pierderea pietei interne, pierdera industriei, pierderea de locuri de munca. Si in final emigrarea a nu se stie cati dintre concetateni.
Insa nu uitai un amnunt: intreprindera cea mai energointensiva din Romania a fost si a ramas ALRO Slatina. Nimeni nu mai vorbeste de consumurile ei uriase, dupa ce a fost privatizata. Oare de ce?! Eu nu am nici un raspuns. Poate niste idei de ce se vorbea inainte…

Si in afara acestora mai este si sistemul bancar… Practica din anii 91-1997 a bancilor a fost una de prada. De multe ori ele au pus pe butuci niste afaceri nu prea profitabile, dar oneste. Intarziau transferul de bani in cont timp de 15-20 de zile. Si atunci unii erau nevoiti sa se-mprumute cu dobanzi exorbitante, desi ar fi trebuit sa aiba bani in cont. Si de la o estimare a unui beneficiu mititel de 2-3% se ajungea la o pierdere de 20%. Dar bancile castigau si-si faceau sedii luxoase, etc. Fiindca erau autonome. Si nici azi, chiar privatizate cu capital strain bancile noastre nu renunta la ideea de prada.

Si era sa uit. A fost dusa o intreaga lupta de elinimare a produselor romanesti. De la micul producator agricol pana la producatorul industrial. Incununata cu success aceasta lupta. In cele mai diverse domenii. De la diamante artificiale la tigari. In numele pietei libere si a liberei concurente nu am observat ca produse romanesti au disparut fiind inlocuite cu produse straine mai scumpe. Si va rog nu-mi pomeniti de calitate! De exemplul Colvitiodul era un medicament produs dupa licenta Vitaiodurol. Acum puteti cumpara Viatiodurol. Colvitiodul nu se mai fabrica. Si mai sunt duzini de alte produse.
Ca sa va amuz nitel, reiau un post vechi de pe vremea cand inca mai existau tigari romanesti.


“Studiu de caz “ dupa naravu englezesc


Adica incerc sa povestesc cum se face ca SNTR are datorii.

Nu stiu cati dintre voi sunt fumatori si cati dintre fumatori sunt/ au fost fumatori de tigari romanesti. Da eu sunt fumator si am fumat tigari romanesti. AM FUMAT - timpu' trecut, perfectu compus..
Pai amintiri despre tigarile cu filtru facute de SNTR - ca pe asta le-am fumat dupa ce nu am mai rezistat la Carpatii fara filtru (1/pachet/zi minim)
- primele au fost Daciile - erau mai ieftine. Si au fost si singura marca care mi-a produs o surpriza placuta - au renuntat la caracteru' de nu-ma-uita (adicatelea daca o lasi in scrumiera se stinge singura). Da la un moment dat au disparut!
- am trecut un anume soi de tigari mai moi - nu va zic care ca ziceti pe urma ceva cu gusturile mele si taman bine cand soiu asta a devenit nitel mai popular, hopa ca se inchide fabrica de la Sf Gheorghe si cauta Ghita alta tigara!
- (re)incep cu Amiralele da dispar si ele;
- incerc Snagovu' da la trei tipuri de pachet 4 - daca nu 5 - gusturi diferite (ale tigarilor!). Oi fi eu eclectic da nici chiar asa!
- reapare Dacia, o reiau da nu mai stiu ce se intampla ca iar dispare - de fapt dispar aproape toate soiurile de tigari romanesti, alea de la SNTR cel putin ca fabricile au fost nitel inchise.
(Fumez Calatis, ma las nitel, ma reapuc)
- reapar tigarile SNTR. Incerc un soi de Record cartonat de se gaseste doar prin piete da dispare si el! Precum sarpele cu pene: o luna zboara, o luna nu.
- regasesc Bega, pachete de 12. Dispar. Observ ca si reaparitia pachetelor de 12 Snagov e meteorica!

Intre timp ne aliniem la UE si trintim o taxa la tigarile SNTR sa inebunesti nu alta: Snagovu plateste aceiasi taxa ca si Dunhilu si Kentu (auzi, cica ar fi "de lux" si aceiasi calitate!).
Dacia era (teoretic ca practic disparuse) cica la egalitate cu Philip Moris si uite asa ajunge pachetu de tigari romanest la preturi aliniate cu alea straineze! Si unde mai pui ca si strainezii reduc preturile ca ajunge Viceroiu necartonat cat Snagovu (care redevine usor nu ma uita de trebe sa-i dai falci) si io ma apuc de More (produs in Romania, da de un strainez).
Si priviti astazi: tigarile SNTR sunt toate la acelasi pret aproape Carpatiu cu filtru cat Snagovu si asta aproape cat Viceroyu', si cu o difuzare confidentiala cvasi clandestina (de parca ar fi marijuana)!
Pai sa te mai miri ca SNTR a ajuns in paguba?
Ca e de mirare, ca deobicei trei sunt chestiile care merg bine: tutunul, bautura si bordelurile. La noi mi-e frica ca si bordelurile ar deveni falimentare!
De mirare e ca nimeni nu se intreaba cum dracu?! Ca cica daca privatizezi... ehe! Da uite ca cu Interagro fu altfel.
Da as mai sti cateva povesti din astea si in alte domenii.
In caz ca vreti sa stiti: Montecarlo Lights.
Scuze pentu prolixitate
Bizonu'

Si cum va spuneam nu este vorba doar despre tigari !

Astea de mai sus au fost scrise pe vremaca cand Montecarlo nu disparusera ... (2009)

Si as mai adauga un impediment ce a fost provocat de spolierea micului depunator. Nu ma refer la scheme de tip Caritas si cei care si-au bagat banii in ele . Ma refer la modul in care au fost topite conturile CEC care insumau economiile populatiei si felul in care fondurile de investitii au fost prabusite, daca nu chiar praduite . Cei care economiseau si-au vazut economiile topite de inflatie , sau in cazul FNI au fost de-a dreptul estorcati . Exact ca in vremurile lui Zola ... Asa incat populatria a fost "educata" ca cine economiseste pierde si ca trebuie sa cumperi cat ai bani , spre fericirea importatorilor . Astfel banii existenti pe piata au fost redisbuiti inechitabil si de multe ori exportati ,
S-a ajuns la aceatsa si din cauza ca in mentalul colectiv capitalism inseama mai ales proprietatea unipersonala sau de familie , care poate fi indivizualitata (masina mea, pravalia lui, fabrica lui ). Sistemul mai modern definit de proprietatea anonima a actionariatului nu a fost acceptata nici de "elita privilegiata" , ganditoare dupa schemele lui Platon....si care credea in proprietatea absoluta.
Si acestea au dus la prabusirea economiei romanesti la forme primitive , incipiente ale dezvoltarii capitaliste si alinierea economiei romanesti la nivelurile periferiei , adica altfel zis a lumii a treia. Fiindca banii populatiei redistribuiti prin inflatie puteau fi folositi in dezvoltare economica ... asa cum se face in tarile dezvoltate. Caci in aceste tari micul depunator este protejat si micile economii ale populatiei alimenteza creditele necesare marilor intreprinderi. De exemplu ,in cazul binecunoscut al Japoniei expansiunea industriala s-a bazat pe economiile micilor depunatori care au asigurat cele mai ieftine credite pentru marea industrie, care mare industrie a Japoniei a devenit cea mai moderna si mai bine utilata industrie din lume - beneficiind de credite cu o dobanda de 1%.
Insa la noi ... spolierea micului depunator s-a facut in beneficul unei minoritati de tip comprador care a risipit beneficiile in luxura si le-a imobilzat in imobilar. De exemplu in anii 90 in timp ce economia suferea de lipsa de lichiditati si activitatea de creditare era privita ca o cvasiinfractiune bancile isi reciclau excedentele in sedii noi ....
Aceasta stare de lucuri duce la o crestere excesiva a consumului - bazat pe importuri - si ingreunarea de obtinere a fondurilor necesare creditatii infrastructurii , industriei si agriculturii , expunand tara riscurilor creditatii externe.
Si as mai obsrva ca obsesia "elitei" civico-mediatice de a se delimita in termeni de optiune politica de majoritatea populatiei si credea ca este partizana "capitalismului" definit dupa exemplele vizibile ale capitalismului renan despre care elita credea ca poate fi constuit dupa retete reganiene si mai credea ca o clasa de mijloc solida se definsteste in primul rand in putere de consum sau venituri - Brucan cu a sa aparitie la TVR in care a spus ca veniturile clasei de mijloc ar trebui sa fie undeva la 30.000 lei lunar ( salariul mediu al unui inginer la baza fiind de cca 2.800 lei ) si-a avut si el rolul lui diversionist - a mai crezut ca asa ceva se construeste prin decret politic. Si ca intr-o societate moderna (adica ce considera ei "adevaratul capitalism" clasa de mijloc ar fi doar o elita economica ). Rezultatele le vrem azi cand aceiasi zelosi propagandisti care credeau ca pentru majoritatea saraca a populatiei capitalismul este perceput ca un import strain, ca o afacere necurata, prin care saracia celor multi este exploatata nerusinat in scopul imbogatirii unora, putini. , astazi aceaisi propagandisti considera ca la noi capitalismul ar fi un apanaj al clasei politice ,al clientilor puterii politice si a lumii interlope . Ideile lor raman la fel de utopice si considera ca niste regelemtatri legale ar putea schimba de azi pe maine rezultatele actiunii de decenii a pietei si a Sistemului Mondial . Citez apelul final si pateteic al unuia dintre cei mai ilustri civici procapitalisti ” Dati oamenilor garantia proprietatilor lor si furnizati tuturor, nu numai unui numar de privilegiati ai puterii politice, instrumentele legale de a vinde si cumpara titlurile rezultate din garantarea lor - si veti obtine in scurt timp prosperitatea occidentala.” . A se obserrva dati, si furnizati , mentalitaea vesnicului "geniu neintels" de sorginte romantica si neintelegerea ca titlul nu rezulta doar din garantarea proprietatii iar instumentele legale exista ... insa prosperitatea occidentala ... nu se intinde pana in Haiti !!
Toate cele ce le-am zis mai-nainte arata clar o lipsa crasa de informare atit din partea politicienilor cat si din partea formatorilor de opinie si a pretinsei societati civile. Plus ca agravante se pot lua in consideratie lasitatea politicienilor si reaua vointa a celorlati.
Iar ignoranta majoritatii populatiei poate fi considerata cvasiaxiomatica – si de ce ar fi mai informata tzatza Veta mulgatoarea decat formatorul de opinie cu facultate si specializare in vest?!

Ce incerc sa explic: unele interese sunt convergente si altele divergente. Intotdeauna se va gasi o minoritate sa aiba interese divergente. Dar, cand este vorba de interese economice se poate observa ca o minoritate tinde sa capete anume caracteristici, bazate pe un stil de existenta „pradator” – de exemplu “ciubucul” care nu este exclusiv balcanic (francezii au si ei pourboire si pots de vin!). Acum vine la rand toleranta societatii la astfel de comportamente. Societatile mai ramase in urma – din pacate si a noastra – au un nivel mai crescut de toleranta. Pana la urma, apar si exponentii „teoretici” ai unor astfel de atitudini. Ca de exemplu Patapievici. Cand el teoretizeaza asupra defectelor poporului – in stilul care i-a adus atata apreciere de fapt da apa la moara pletorei de „pradatori” din admintratie - fie microlocala, fie statala sau suprastatala. Caci daca functionarul este convins ca petentii sunt niste netrebnici se va purta ca atare! Si va cere ciubuc!! Stiu ca va sochez dar asta e o aplicatie a principiului haosului: unde dai si unde crapa! Si intr-o societate atit de fragmentata ca a noastra rezultatele se vad: functionarul sigur de superioritatea sa – istorica as zice, el este reprezentant al unei autoritati – se vede confirmat si teoretic! Ma rog nici Nitzsche nu avea de unde sa banuiasca ce va face Adolf din teoriile sale… dar noi deja stim.

Acestea concura la nivelul mare de coruptie si “asigura” si gradul de nedezvoltare economica care asigura un mediu proprice pentru coruptie. Insa determinat este gradul de nedezvoltare.

10. Consideratii personale asupra unor circumstante locale

Spatiul romanesc inte Occident si Orient


In general se acuza cam prea mult o aplecare prea pronuntata spre Orient a Romaniei ca sa se explice ramanerea in urma.

In primul rand trebuie observat ca distinctia clara dintre Apus si Rasarit este mai mult conventionala si mai este o creatie a secolului luminilor.
Nu ca nu exista deosebiri, insa mult timp cele 2 parti s-au recunoscut ca egale, s-au influentat reciproc adoptand mode si modele una de la alta si nu odata modelul impus a fost unul oriental. Si sa ne amintim de cuvintele lui Napoleon (nitel inainte de campania din Egipt sau in timpul ei): Numai in Orient poti face lucruri marete!!!
Sa incepem cu exemplele cele mai simple la indemana oricarui ins cu 8 clase care stie sa-si foloseasca cunostintele. Alfabetul pe care il folosim este o inventie orientala. Crestinismul care a format spiritual Europa (dar mai putin decat se zice) este si el o religie de origine orientala. Ah da era sa uit. Si iudaismul… Iar institutia imperiala asa cum a fost ea stabilita de Augustus imita modelul monarhiilor orientale avand uneori asemanari directe cu Egiptul faraonic al ultimilor Ptolemei. Sa nu mai zic ca si algebra si alambicul sunt creatii ale orientului arab.
Si datorita unei curioase amnezii a programei scolare europene nu prea se stie ca pana tarziu, spre secolul XV balanta inclina in favoarea Orientului (fie el persan, elenizat, bizantin, arab ori turc).
In secolele uitate ale istoriei scolare – adica VI-X Orientul era cel dezvoltat si civilizat nu Occidentul napadit de rapanul popoarelor germanice si slave, Si sa fim cinstiti in vremea aceea stralucitrea Spaniei Maure si a Siciliei se datorau musulmanilor cotropitori. Si Spania era cel mai evoluat teritoriu din vestul Europei…
Insa Occidentul a inceput sa evolueze in urma unui neinsemnat accident istoric – prin secolul X in regiunea Ile de France apare prima data plugul greu tras de cai atelati cu hamuri deja moderne (chinga de piept). Asa ca au avut resurse sa contruiasca catedralele, sa mearga in cruciade si sa faca ce numea Jaques le Goff revolutia industriala medievala.

Un moment important al relatiei Occident-Orient il au cruciadele. Atunci oamenii vestului au descoperit civilizatia. Orase mari, comertul intins, rafinamentul baii, utilizarea sapunului – insa aceasta cu multa multa reticenta!! si al camerei personale.. Au cucerit Ierusalimul dar au orientalizat nitel Occidentul. Au plecat barbieriti si imbracati in tunici si ciorapi, tinuta cam romana, si s-au intors barbosi de multe ori imbracati in caftane si robe de matase si catifea dupa moda orientala. Si au mai importat ceva – castelul!! Castelul medieval tipic are un model arab – primul fiind Krak des chevaliers ridicat in regatul latin al Ierusalimului de catre cavalerii Templului. Si au adus cu ei.. alambicul asa ca spirtoasele noastre cele de toate zilele sunt o urmare a cruciadelor si fara alambic nu stiu cand am fi descoperit alcoolul – si el inventat de arabi, insa ei il foloseau pentru parfumuri. Si foarte important Venetia ia locul Bizantului in comertul cu Asia (adica si miroderniile din India). Si din Venetia mirodeniile trec prin pasul Saint Bernard spre Germania si acesta este momentul in care Elvetia o ia inaintea Albaniei.
Intocandu-ne la Tarile Romane observam ca picturile ce il infatiseaza pe Mircea cel Batran prezinta de fapt un cavaler occidental – tunica, ciorapii, incaltarile, sunt occidentale nu orientale. De atfel si armele folosite de el si Stefan cel Mare sunt occidentale.
Arma tip a nobilimii acelei vremi este spada. Arma occidentala. Prin spada se intelege lama dreapta cu dublu tais. Sabia – cuvant mi se pare de origine ungureasca – adica lama uneori dreapta, de cele mai multe ori curbata, are un singur tais si a fost preferata Orientului.
Si daca mergeti la Muzeul Militar Central sau va uitati pe o istorie mai ilustrata a armatei romane o sa observati acelasi lucru – in secolele XII-XV armele sunt de tip occidental. Orientalizarea armelor incepe in sec XVI si securea dubla a Bravului in eroica si disperata sarja de la Calugareni este o arma tipic orientala si foarte veche – labris ul care a dat si numele Labirintului – si tot el Bravul este cel care adopta sabia. Insa sa nu uitam – el avusese legaturi destul de stranse cu turcii inainte de domnie (negot. Ca asa isi faurise marea avere care l-a dus la tron. Si mi se pare ca vorbea o turca de foarte buna calitate). Apoi odata cu cresterea influenetei turcesti si instalarea monopolurilor comerciale costumele se orientalizeaza, armele la fel pana la adoptarea unor arme putin folositoare (secere de lupta). Insa nu disperati – la Muzeul National in Teazur puteti admira braul si sabia unui voivod transilvan din sec XVII de factura specific orientala!!
Si daca largim hora observam ca la finele secolului XVII si inceputul secolului XVIII ienicerii nu mai sunt exclusiv turci. Si polonezii au soldati numiti ieniceri cu costume cvasi turcesti si arme la fel (chiar si pusca are o forma turceasca, desi patul prea scurt si de o forma mai.. orientala nu garanteaza deloc precizia).
Iar mai in vest observam ca sabia devine standard. Dintai sucomba Germania apoi imediat Franta preia ideea. Iar spada ramane doar de parada, de purtat ca semn al disctinctiei nobiliare si arma de duel – armatele europene trecand la sabie.
La finele secolului apar si trupele de husari – cuvant de origine orientala ce pare a avea radacina in numele de kazar. Costumatia husarilor francezi si germani este insa inspirata de tinuta calaretilor de stepa si imprumutata de la husarii unguri (ultimul vestigiu al gloriei apuse).
Insa, intre timp, gratie comertului cu Orientul Indepartat, europenii prind gusturi si mai exotice – chinezariile devin apreciate iar Mazarin colectioneaza sabii japoneze (katana). Si mai adaug ca in timp ce japonezii erei Meiji importau profesori de desen si pictura de la Paris, modernistii parizieni sunt foarte interesati de tehnica stampei japoneze. Celebrele afise ale lui Lautrec sunt in maniera de lucru japoneza.
Asa ca vedeti nu numai noi am fost orientalizati.
Ce este drept insa dupa instalarea fanariotilor incepe o orientalizare intensa. Costumele, muzica, meniurile ba si distractia – djeridul si meterheneauau – sunt dupa moda Stambulului. Intra in limba cuvinte turcesti – care vor fi in curand inlocuite de frantuzisme. Insa acesata orientalizare este mai cu seama sau chiar exclusiv apanajul elitei care in curs de o generatie va trece la moda apuseana reusind sa renunte pana si la ciubuc (pipa orientala lunga, da lunga uneori de peste 1 metru si la nargilea - si un turc mai batraior mare amator de tutun imi zicea ca totusi cel mai placut mod de a fuma este nargileaua, apoi ciubucul si-l cred fiindca incercase toate modurile de a fuma iar tigareta este sa zic asa lucru de mantuiala pentru vremuri moderne ce nu-ti lasa luxul timpului).
Asa ca vedeti plangerea ca suntem orientali este doar o scuza pentru ingnoranta.
Ocicdentalizarea sau orientalizarea sunt cele 2 fete ale aceleiasi medalii numite civilizatie europeana si ambele tendinte s-au potentat reciproc influentand mai mult moda decat societatea in general.
Si mai trebuie sa adaug ca pana tarziu orientalizarea la noi a fost apanjul elitei sau paturilor de sus. Poporul in marea lui majoritate a adoptat ce era practic insa fondul a ramas cel ancestral. Modificarile au aparut de curand odata cu modernizarea societatii, cand productia de masa si mutatiile sociale induse au zdrobit vechea asezare a lucrurilor.
Insa nu uitati, procesele nu sunt locale ci globale. Asa ca nu numai societatea traditioanla rurala din Romanaia a suferit intrzuiuni profunde ci toate societatile agrare traditionale din intreaga lume.
Si am ca o banuiala ca moda manelelor – o detest, detest maneau – nu este decat specificul local al unui proces mai larg in care influenta culturala orientala iar castiga ceva teren in zonele culturale europene. Oricum mai bine manele decat Hary Crishna sau hip hopul.
Insa tin sa atrag atentia ca unele dintre racilele pe care le consideram specific orientale – hatarul, bacsisul – sunt in parte rezulatul ramanerii in urma a societatii noastre si in parte nombrilismului nostru provincial.

Fiindca coruptia nu este specific romaneasca. Relativa ei impunitate si extinderea prea larga sunt dovada clara a unei ramaneri in urma. In definitiv in Franta secolului XVII se introdusese venalitatea functiilor oficiale, sau mai cinic vorbind coruptia se practica oficial ca politica de stat. Dar si in Germnaia. Si nu a disparut nici acum, doar ca nu mai este oficiala ci penalizata in cazul formelor “traditionale”. Ca intre timp s-a modernizat si coruptia – acum se cheama comision, prima de fidelitate, rabat sau premiu pentru prima achizitie, consultanta ori chiar lobby si toate acetea sunt perfect legale ba exista si legi care le reglementeaza! Si reglementeaza mai ales pentru ca sa constranga la cinste amploiatii firmelor coruptiei intitutionalizate legal .
Noi insa avem si coruptia modernizata iar datorita decalajului de dezvoltare mai avem si impunitatea coruptiei de moda veche…

Si ajungand aici cred ca este cazul sa fac vorbire despre constiinta sociala sau daca vreti factorul moral.

Constiintra sociala sau Morala publica si efectele ei


Sunt de accord ca morala publica este cea care determina ce este permis sau nu in societate. Iar la noi in societate se permit prea multe!!!
Insa puterea ei este mult suparestimata, mai ales de catre formatorii de opinie si altii care isi arata dezinteresul fara de modernizarea de facto, materiala a societatii romanesti punand accentual doar pe “necesitatea reformei morale”. Aceasta pesemne si din cauza ca multi dintre ei au fost specialisti in propaganda politica in timpul regimului socialist si s-au ocupat doar cu aceasta.
Fara a nega rolul ei as observa ca in general are efecte mai mici asupra ansamblului unei societati decat se crede. De exemplu adoptarea crestinsmului ca religie de stat a avut urmari modeste la inceput. A fost interzisa crucificarea ca mijloc de executie (oricum mai existau si alte forme de executie barbare!) si jocurile de gladiatori. Insa sclavia a persistat iar crestinii propietari de latifundii si sclavi din Brazilia se pare ca dadeau dovada de fantezii sadice care ar fi atras rapid o pedepasa din partea unui Domitian.
Si observ ca sclavia a disparut cand a devenit o frana in exapnsiunea economica (sunt si azi zone in care exista sclavie… insa in general cele mai sarace. Iar inArabia Saudita in care unii bogatasi mai aveau sclavi pana prin anii 60, situatia materiala a unui sclav era de multe ori mai buna decat a unui sarantoc liber. Si sclavul costa pe proprietar mai mult decat un salariat normal).
Sau cum ziceam mai sus, incetarea exansiunii normanzilor (northmen nu les normands) cred ca are explicatii mai putin pioase decat crestinarea. In general statele tinta favorite reuseau sa faca fata atacurilor si jaful devenea mai putin rentabil iar inceputul unui comert baltic le asigura mijloacele de trai necesare. Sau, la un moment dat unii dintre piratii englezi ce actionau in Pacificul de Sud s-au convertit aproape peste noapte in contrabandisti spre marea placere a fostelor victime, ramand insa la fel de antipatici fiscului spaniol – fiscul pierdea oricum, insa fostele victime aveau parte de marfuri mai ieftine si poate mai variate, iar piratii deveniti contrabandisti infruntau pericole mai putine (inchhisoare nu spanzuratoare).
Si va atrag atentia ca zisii pirati erau crestini… asa cum erau musulmani cei din Alger, iar ambele religii nu privesc cu ochi buni jaful.

Alteori este insa greu sa separi rolul moralei de conditiile materiale. In SUA, pe la 1830, betia era ceva foarte normal. Chiar si predicatorul era majoritatea timpului beat – se cerea insa ca la predica sa fie in stare de functionare. Dupa …
Insa dupa 50 de ani este la moda – macar declarativ – sobrietatea sau o relativa sobrietate.
Este adevarat ca multiple culte, comitete, comitii si moralisti au luptat fervent impotriva lui John Ballerycorne insa… Insa poate devenise prea riscant sa fii beat. Nu numai din cauza ca Samuel Colt avusese ideea marelui egalizator (adica revolverul) care ii favoriza pe cei mai treji dar trebuie sa observam ca in anii acestia Statele Unite cunosc o crestere economica masiva. Uluitoare. Ori in aceste conditii a fi beat mai mereu insemna sa pierzi oportunitati, sa pierzi bani si fara bani de unde bautaura?!
Mai tarziu cand aceleasi grupuri au reusit sa impuna prohibitia rezultatul moral a fost dezastruos.
Asa ca intreb unde se termina influenta moralei si unde incepe determinismul social ?!

Si sa ma intorc la zona noastra .
Mult timp constiinta sociala sau morala publica (nu-s aceleasi dar in general sunt confundate in discursul public) nu au avut un rol important de jucat in ramanerea in urma a dezvolatrii sociale.
Problemele apar la mijlocul secolului XIX odata cu aparitia elementelor capitaliste – asa cum am aratat mai sus.. Ca peste tot in lume si in toate epocile aparitia oamenilor noi ( si primul care a primit “disctinctia” a fost.. scuzati Cicero!) a trezit reactia furibunda a societaii traditionale, agrare. Societate bazata pe statutul social in care detinatorii de statut ridicat se vedeau concurati de oamenii banului, noii imbogatiti. In plus, aparitia relatiilor capitaliste deranjeaza si clasa taraneasca. Fiindca la origine feudalul nu era proprietarul pamantului ci taranul. Feudalul avea dreptul de a percepe dari si servicii in natura si cu toate abuzrile la care se deda, unul singur ii era interzis: sa-si alunge taranii de pe mosie. Ori relatia capitalista inseamna proprietatea libera de sarcini traditionale si libera exploatare a fortei de munca. Asa ca starea taranilor se inrautateste brusc la inceputurile capitalismului. Iar eliberarea serbilor este de multe ori eliberarea mosierului de obligatia de a nu izgoni taranii. Aduceti-va aminte de oile de pe timpul lui Morus.
Astfel in societatile agrare traditionale se naste o intreaga ideologie anticapitalista. Nici la noi nu a fost altfel, insa dominatia culturala a Junimii duce aceasta rezistenta ideologica la un nou nivel calitativ, devenind o parte a culturii noastre. Si aceasta stare de fapt este agravata de existenta unei clase taranesti pletorice ce dispune de putine resurse si care este putin legata de piata. Si factor agravant, taranimea are destul de putine debusee in orasele si prea mici si prea putine. In plus in orase intalneste concurenta elementelor alogene care constituie o mare parte a lucratorilor manuali. Si astfel industria ajunge sa fie privita ca fiind ceva strain “adevaratului suflet al poporului roman” de parca ar fi fost mai prielnica sufletului poporului englez in secolul XVIII sau german la inceputul secolului XIX (de fapt romantismul este el insusi paseisit si anticapitalist).
Pe acest fond a venit socul impus de socialism care a zdrobit cvasicomplet societatea rurala traditionala si a facut-o in modul cel mai brutal prin mijloace administrative si coercitie.
Si regimul socialist a mai incercat sa modifice si constiinta sociala prin neintrerupta propaganda - insa la nivelul marii majoritati efectele au fost doar superficiale. O influenta mai mare a reusit-o in segmentele mai scolarizate ale societatii si indraznesc sa zic ca a fost mai mult o apropiere de comportamentele deja curente in Apus si mai ales in reducerea influentei bisericii. Presupusele succese in creareea omului nou nu au fost decat adaptarea populatiei la schimbarile economice si sociale. In rest nu a reusit sa impuna decat un numar de clisee verbale si o grosolanie generalizata.
Insa, daca a avut un succes cel mult nesemnificativ in modificarea constiintei pe calea propagandei, a avut un esec major in educarea progeniturilor activistilor de baza si a oamenilor promovati de socialism. Modelul lor de educatia a fost domnul Goe, totul era permis copiilor de stabi. Care copii de stabi copiau ce considerau ei a fi manierele vechii clase suprapuse, in general excesiv, si erau cei mai buni promotori (prin exemplul propriu) a ce combatea propaganda oficiala. Eu personal nu am vazut pui de stab care sa nu fi regretat ca nu s-a nascut intr-o societate capitalista (si am vazut cam o duzina. La serviciu)..
Insa orice schimbare in societate are de intampinat rezistenta mentalului colectiv. Asa ca relativa modernizare a societatii prin industrializare a intampinat rezistenta si a trezit nostalgii agrariene.

A avut un rol Biserica Ortodoxa in inapoierea zonei?


In genral opinia publica presupus cultivata, si chiar cultivata dar provincilala, considera ca intarzierea se datoreaza Ortodoxiei.
Insa aceiasi opinie publica, chiar cultivata confunda catolicismul cu protestantismul si se pare ca nu a a auzit de Max Weber. Mai rau, opinia publica cultivata se pare ca ignora complet datele istorice (nici istoricii marxisti nu sunt mult mai breji ci dimpotriva).
Se pare ca zisa opinie publica cultivata nu a citit lucrari occidentale care acuza crestinismul tot pentru prebusirea imperiului roman si a societatii sale urbanizate. Ca orasele occidentale dispar incepand cu anul 500 sau macar decad. Ca de prin anul 700 circulatia monetara din Galia merovingiana dispare, ca in Anglia disparuse de multisor si nici prin nordul stapanit de germanici nu o ducea mai bine – a se vedea H Pyrenne De la Mahomet la Carol cel Mare - si cand mai tarziu va reaparea va fi sub forma monezii de argint. Germania? Multam nu exista decat ca nume al unei zone paduroase, barbare si pagane.
Iinsa circulatia monetara din Bizant se pastra, nomisma era din aur, argintul era cam pentru aia mai saraci sau plati uzuale – ma rog sarantocii se multumeau cu arama – creditul functiona perfect si ei da, orasele erau destul de bine. Ba in timp ce Roma decadea sub luminata conducere germanica - ce-i drept nu catolica ci ariana – Bizantul se mandrea cu noua catedrala Hagia Sofia iar hipodromul era plin. Alexandria era un mare oras, Damascul idem, Ierusalimul la fel.
Si Bizantul era la fel de crestin, ba mai crestin decat vestul Europei!!!
Atunci de ce sa dam vina pe crestinism ca au decazut orasele Galiei si Italiei nebizantine - ca am uitat sa spun o parte din Italia era bizantina. Si Venetia era si ea bizantina si isi incepea drumul spre gloire sub acoperirea si cu ajutorul Bizantului.


Si daca catolicismul a fost atat de importatnt atunci de ce zonele catolice se plasau in urma celor arabe sau bizantine? Sper ca intelegeti implicatiile.
Deci nu ortodoxismul in sine duce la inatarzierea zonei ci alte forte – cele economice – influentate de alti factori decat credinta religioasa. Cei pe care i-am evocat mai sus.


11. Concluzie finala si personala despre starea de inapoiere a Romaniei


Sub aspect economic Romania este ramasa in urma fata de alte tari din cauze geografice si circumstante politice.

Romania a depins de un circuit economice de importanta tot mai scazuta si banii erau tot mai putini. La un moment dat Tara Romaneasca si Moldova au fost practic excluse din punctele privilegiate ale circuitului economic (orasele portuare) si reduse la situatia de stricta furnizare a produselor primare agricole. Mai mult, comertul lor a fost dirijat cvasi total catre Imperiul Otoman, devenind periferia unei periferii. Propriu zis tarile Romane au au mai avut piata...
Aceste conditii economice mizere au dus la o acentuata stare de saracire a populatiei majoritare, la niveluri cvasiafricane si o subdezvoltare sociala extrema. Intruziunea unor numeroase elemente alogene in patura conducatoare a dus la o si mai mare stare de subdezvolatare.
Sustin ca populatia majoritara era mentinuta-ntr-o
stare coloniala cu putin mai fericita decat a populatiilor indigene din Indiile spaniole. Marturie sta insusi apleativul de "ruman" care definea taranul aservit.


Inserarea tarii Romanesti si Moldovei in Sistemul Mondial s-a facut tarziu, pornind de pe ultima treapta si avand un nivel de capitalizare extrem de scazut. Aceasta intrare a corespuns si cu sfarsitul oranduirilor feudale in Tarile Romane si aparitia primelor elemente capitaliste.
Insa aceasta evolutie a dus la inceput la o inrautatire a situatiei taranului dependent, care a cunoscut ultima si cea mai tarzie a doua serbie (cf Braudel) iar eu indraznesc sa zic a treia. In paralel cu aceasta incepe un "import" masiv de elemente alogene aflate in slujba capitalului austriac si pe urma german, care import alogen capitalizeaza in favoarea lui buna parte din noile disponibilitati monetare si intra in concurenta maltusiana cu populatia locala si aceasta fara a asista la o imbunatatire a tehnicilor agricole si a randamentului agricol.
Totusi si in aceste conditii Romania incepe un drum ascendent sub auspiciile Partidului Liberal care lupta pentru emanciparea economica prin comert, sistem bancar si nu in ultimul rand prin inceperea unei industrii.
In perioada interbelica dezvoltarea se continua, Romania cunoscand o mai mare dezvolatare industriala, ramanand totusi in pozitie periferica in cadrul Sistemului Mondial, dar tinzand prin industria petroliera spre o pozitie semiperiferica.
Paralel cu aceasta situatia populatiei taranesti se amelioreaza atat sub aspect economic cat si social si se emancipeaza politic. Este o perioada cand statutul nu mai este colonial si nici semicolonial.

Imediat dupa al doilea razboi mondial RPR a fost o "colonie de facto" a URSS, situatie care in conjunctie cu pierderile provocate de razboi cat si despagubirile de razboi a dus la restabilirea starii coloniale si incetinirea dezvoltarii. Insa desfiintarea SOVROM urilor si retragerea unitatilor RKKA a imbunattati situatia, stare as numi-o semicoloniala. Dupa respingerea tentativei politice- teoretice, dar se putea ajunge si la o stare de fapt - de a tranforma RPR intr-o colonie in condominium a CAER prin Planul Valev, Romania incearca si reuseste sa reduca subordonarea fata de URSS si restabileste legaturile cu Sistemul Mondial. Insa apartenenta obligatorie la CAER impune constrangeri care impiedica o dezvoltare mai rapida.
La aceasta se adauga derapaje ideologice si administrativ birocratice, combinate cu diverse influente ale mentalitatii conservator-agrariene, care limiteaza efectul de dezvolatare.
In final proasta gestionare a crizei provocata de criza petrolului din anii 70 ai secolului trecut duc la dificultati de plati si fac ca regimul sa adopte masuri de fortare a platii datoriei externe. Aceste masuri, administrative si economic-adminisriative, duc la o oprire brutala a dezvoltarii exact in epoca in care "centrul" schimba tehnologiile..
Totusi la nivelul anilor 70-80 RSR se insera in randul tarilor semiperiferice Liga I a...

Dupa 1990 cuprinsi de o frenezie a consumului de marfuri importate si a libertatii am ratat sansa de a ne repune pe picioare industria incepand cu cea de bunuri de consum. Sub pretextul ineficentei proprietatii de stat si al privatizarilor s-a dezlantuit marele jaf national la care au participat toti - muncitorii furau cu pisica, contabilul cu pixul si directorul cu SRL eul. Rezultatul a fost prabusirea industriei, devenita tinta a "intreprinzatorilor" vanzatori de fier vechi si a speculantilor imobiliari si cresterea importurilor. In paralel am asitat la o degradare a agriculturii si azi importam 70% din produsele alimentare, cvasitotalitatea celor industriale, marile magazine sunt ale unor firme straine si bancile inca romanesti au o pondere insignifianta (insa statul roman capitalizeaza bancile straine!!).
Ca sa zic asa ne-am reintors la o situatie coloniala care are corolarul in exportul de mana de lucru ieftina (circa 2 milioane de cetateni) si oligantropia. Acestea si utilizarea cel putin criticabila a noilor imprumuturi contractate cu FMI ma fac sa cred ca o redresare nu va mai fi posibila.
Fiindca trebuie sa alergi iute ca sa stai pe loc!

Deci situatia de inapoiere economica a Romaniei se explica prin accesul redus la sistemul international de schimburi (Sistamul Mondial) sau chiar lipsa unei piete solvabile, situatia coloniala, intarziata trecere la capitalism. Apartenenta la sistemul socialist isi are importanta ei in aceasta intarziere, dar nu este hotaratoare, fiindca trebuie sa observam ca exceptand Cehia si fosta RDG restul statelor socialiste europene fusesera si ele state semiperiferice sau periferice, intarziate in dezvoltare.

12. Consideratii personale si generale


Eu cred ca istoria este supusa unor hazarduri ale geografiei si ale istoriei. Nici o explicatie rationala nu poate motiva sa zicem prabusirea Imperiului Roman si a celui Persan in fata hoardelor din stepa. Sau mai rau oculteaza - de exemplu teoria marxista cu superioritatea civlilizationala devine de-a dreptul hilara daca comparam nivelul triburilor germanice cu cel al Imperiului Roman. Triburile germanice nu au adus nimic superior nici ca organizare sociala si nici ca mod de productie minus ceva maiestrie in plus la arta fierariei (si aceasta cu aplicatie stricta la spadele folosite, scramaxul franc) pe larg compensata prin superstitii, barbarie si jeg. Sau virulenta asaltului timurid care a spulberat Orientul Mijlociu reducandu-l la trista ruina de azi. Si nici stricta necesitate avantul Flandrei sau ridicarea Florentei ori a Genovei.
Insa orice intamplare are urmarile ei logice, care mai tarziu oculteaza hazardul... si urmeaza explicatiile autovalorizatoare gen virtute, cultura, morala, aparteneta la o religie sau chiar suprematia rasiala.

Romania de azi este cuprinsa intr-o zona in care miscarile de populatii din Vest se ciocnesc cu miscarile din stepa si Asia Mica. Deci asaltata din 3 parti, stabilitatea ei politica si economica este compromisa din start.
In epoca de constituire a popoarelor moderne - adica dupa prabusirea Imperiului Roman de Apus si relativa retragere a celui de Rasarit - zona a ramas calcata de diversele popoare venite din stepa si a suferit de pe urma infiltrarii slave, inregistrand astfel o prima intarziere fata de fostele zone ale Impeiului Roman de Apus. In apus aceasta este epoca constituirii unor nuclee statale gote, france, longobarde, saxone, din care vor rezulta Spania, Franta, Italia si Anglia. Acesta intraziere a facut ca zona romanica de est sa nu aiba o forta militara care sa-i asigure protectia in fata exteriorului si sa constituie o prima etapa de dezvoltare. Si in cele din urma o forta suficienta sa-si proiecteze influenta in zonele invecinate.
Zona aceasta impune doua alternative - cea pe care o vedem si azi din Slovacia pana in Bulgaria, regiuni relativ ramase in urma, intrate in semiperiferie cu greu sau tinzand sa ramana periferice - sau una de mare putere.
Consituirea unui stat suficent de puternic pentru a proteja resursele zonei (inclusiv a controla in interes propriu porturile principale) ar fi dat posibilitatea unei extinderi ulterioare la fel de influenta cum a fost Polonia sec XV-XVII sau Ungaria in epoca ei de glorie (cu adaugirea ca atunci Ungaria ar fi riscat sa nu existe). Reusrsele naturale si comertul folosit pentru dezvolatre ar fi adus zona la o capaciate militara care ar fi iradiat pana departe, fiind posibila crearea unui imperiu propriu.
Ca o ipoteza proprie, presupun ca si hazardata, daca unirea facuta plotonereste cu sabia de Mihai ar fi reusit sa dainuie, poate ca Tarile Romane sa se fi constituit ca o replica sudica a Prusiei. Insa actiunea concertata imperialo-polona si apoi turca au anulat in nucce aceasta virtualitate. Prusia a avut norocul ca primii sai vecini sa nu fie chiar atat de puternici si decisi - si auxiliar in moartea Ecaterinei celei Mari, dar observ ca a fost destul de puternica sa reziste ceva timp atacului concomitent a 2 imperii,

Cred ca zarurile au fost aruncate undeva intre anii 800 si 1000 . Si undeva are un rol si Bizantul - cei din zona preferau sa se considere supusi nominali ai imparatului bizantin caruia nu trebuiau sa-i plateasca impozit... si substratul tracic al dezbinarii (care a facut si pe Asanesti sa rateze un inceput formidabil).

Daca aceasta zona - sa-i zicem tracica - ar fi resuit sa se inchege intr-una sau doua formatiuni puternice, istoria s-ar fi scris altfel.
Daca Burebista a reusit sa infranga celtii si sa creeze un imperiu barbar, a fost o actiune de prea mica importanta, data fiind scurtimea epocii sale si extinderea rapida a Imperiului Roman.
Insa zona a intrat sub dominatia romana - dupa ce a scapat "la mustata" de cea persana - si a ramas o zona subordonata.


avatar
Admin
Admin

Mesaje : 76
Data de inscriere : 12/03/2010
Varsta : 65
Localizare : Bucuresti

http://vremea.forumgratuit.ro

Sus In jos

Vezi subiectul anterior Vezi subiectul urmator Sus


Raspunde la subiect
 
Permisiunile acestui forum:
Puteti raspunde la subiectele acestui forum